CAVALERUL
Heine
Lui D. Anghel
A fost odinioara un cavaler tacut,
Cu ochii melancolici, obrajii de zapada.
Taraganat =i =ubred, pustiu =i abatut,
El hoinarea pe uli i, dat visurilor prada.
Era a=a de eapan, st`ngaci, dus in extaz!
La geamuri flori =i fete r`deau de el cu haz,
C`nd, =ovaind in umblet, se poticnea, sarmanul!
Ades, pierdut in umbra, statea-ntr-un col i=or,
Fugind de ochii lumii, in casa-i solitara.
Si bra ele-am`ndoua el le-ntindea cu dor,
Ci nu scotea o =oapta in lini=tea de seara.
La miezul nop ii insa cre=tea un freamat lin
Si-un c`ntec sau desc`ntec bizar, ca din senin,
Si cineva la u=a u=or de tot ii bate...
Iubita-i intra, iat-o alunec`nd u=or
Intr-un ve=m`nt de spuma de valuri zgomotoase,
Aprinsa =i-nflorita ca un aprins bujor;
Stralucitor e valu-i u=or ca de matase.
Blond chipul ei rasare din buclele-aurii,
Sur`d alba=tri ochii sc`nteietori de vii
In bra e unul altui se lasa ei sa cada...
In bra e unul pe-altul ei dornic se cuprind;
St`ngaciul de-adineauri nici nu se mai cunoa=te;
Re-nvie visatorul; obrajii reci s-aprind;
Din ce in ce mai teafar el simte ca rena=te.
Ea insa, ea-l rasfa a z`mbind alintator,
Cu vicle=ug se-ntoarce incet =i-nceti=or
L-acopere cu valul cel alb, de diamante...
Intr-un palat feeric, cu ziduri de cle=tar,
Se vede cavalerul, orbit de-a=a splendoare:
Uimit se uita d`nsul =i se mai uita iar,
Tot arunc`nd in preajma-i priviri ne-ncrezatoare.
Dar nimfa-l ine totu=i imbra i=at cu drag
El mire, ea mireasa, =i-n jurul lor, =irag
Din itera in hangul =i c`nta m`ndre z`ne...
Din itera in hangul =i c`nta rapitor,
Si, st`nd sa-nceapa dan ul, ridica-n tact piciorul...
Tresare cavalerul, innebunit de-amor.
Mai patima= i=i str`nge la piept acum odorul.
Atunci, fara de veste, luminile dispar,
Si iara=i cavalerul tacut =i solitar,
Se pomene=te-n trista poetului chilie...
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia CAVALERUL de Stefan Octavian Iosif
|
