DOI VOINICI

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Turci, tatari, razboi =i ciuma
B`ntuie in ara toata,
E o vreme blestemata.
Trece un voinic calare,
Snnoptat pe drumul mare...
Mor i de spaima, ar=i de sete,
Zboara cal =i luptator.
Pu urile-s otravite,
Peste arini pustiite
Pasari mari de prada, cete,
Trec =i ipa speriete
+i s-abat departe-n zbor...
Mun ii se scufunda-n zare,
Drumul nu se mai zare=te...
Calul, pas cu pas, slabe=te,
Pas cu pas se poticne=te
+i tresare.
Iar singuratatea cre=te,
Tot mai inspaim`ntatoare.
Ah, =i-n lini=tea de moarte
Se aude-un glas, pierdut,
Parca vine de departe...
Cine ar putea sa fie
La o vreme-a=a t`rzie?
Poate i s-o fi parut...
Sta, asculta, vrea sa vaza...
Calul sforaie... o groaza
Fara margini incle=teaza
Pe voinic...

Nu mai vrea acum sa =tie
Nici de drum, nici de nimic...
Aiurit, intoarce calul,
Scapara sc`ntei =i sar
Sub copite...
Peste r`pe =i ponoare,
Cal =i calare dispar...
Neagra zare
Si inghite...
Glasul insa cre=te, rar,
Se aude tot mai bine...
Vine...
Aolica, ce pacate!
Turci au dat, tatari au dat,
S-au inchis cr`=mele-n sat;
S-au inchis cr`=mele toate,
+i eu tot m-am imbatat!
Nici de turc, nici de tatar
N-am avut =i n-am habar!
E un biet cre=tin cuminte,
A baut,
A petrecut
+i tot c`nta inainte:
Aolica, ce pacat!
Turci au dat...
+i se pierde-n departari,
Sncurc`nd doua carari...