ELEGIE
In amintirea poetului
I. Paun-Pincio
O, scump prieten, ma g`ndesc la tine
Si-s ani de c`nd ai fost uitarii dat;
Nu =tiu de ce mereu in minte-mi vine
Sur`su- i bun =i-at`ta de ciudat.
Si rasfoind azi rava=ita- i carte,
Ma napadesc, fac`ndu-ma sa pl`ng,
Miresme dulci de flori =i frunze moarte,
Parc-a= strabate intr-un ve=ted cr`ng.
Parc-a= vedea iar toamna ce-nt`rzie
Pe lunca fermecatului Siret,
Si-aud cea de pe urma poezie
Ce mi-o spuneai a=a duios =i-ncet.
Prieten mort, i-aduci aminte oare
De zilele seninei primaveri,
C`nd indrageam un fluture, o floare,
Ca doi =agalnici =i naivi truveri?
Ori, ratacind pe luna prin alee,
Visam la vreo domni a-ntr-un castel,
Balconu-mpodobit cu azalee
Si scara de matase catre el?
Ti-aduci aminte-acele sfinte zile
C`nd dibuiam int`iul ritm din vers?...
Tu te-ai oprit la col ul unei file...
Dar eu de-atunci, vai, c`ta cale-am mers!
Ci de traiai =i tu, era mai bine?
Nu e=ti mai fericit acolo, mort?
N-ai fi urcat Calvarul ca =i mine,
Purt`nd pe umar crucea care-o port?
N-ai fi vazut ca cinstea-i vorba goala,
Ca totu-i fals =i sterp, n-ai fi vazut
Cum cel mai bun prieten te in=ala
Cu c`t mai mult in el te-ai increzut?
Si n-ai fi pl`ns, ca sub lumina stelei
La Getsemani, marele Isus,
N-ai fi strigat in spasmele-ndoielii:
O, Eli, Eli!... catre Cel-de-sus?
O, mi-amintesc de ziua-ngropaciunii,
De drumul spre morm`nt de la spital,
De steagul ro=u ce-l purtau nebunii,
Cari tot aveau pe-atunci un ideal!
Caci inima ta nobila =i mare
Si sufletu- i profetic de artist
Crezuse-n noua lumii indrumare
Si-n infra irea ce-a visat-o Christ!...
Dar c`nd cu to ii-n cimitir intrara,
Nici chiar morm`ntul nu- i era sapat,
Si s-au trudit groparii p`na-n seara
Ca sa- i a=tearna cel din urma pat...
Vad o aranca e batr`na- i mama
Cu fruntea rezemata de sicriu,
Nemaiput`nd dec`t abia sa geama
De mult ce-a pl`ns pe singurul ei fiu...
Iar c`nd plecaram, cobori o cea a
Ca un zabranic mohor`t =i greu,
Intocmai ca posomor`ta via a
Pe care-ai dus-o tu, =i-o duc azi eu...
Te-am pl`ns atunci... nu te mai pl`ng acuma.
Din tot ce-am fost visat, m-a= mul umi
Sa ma-nveleasca =i pe mine huma,
Sa pot uita, sa pot macar dormi...
Autor: Stefan Octavian Iosif Poezia ELEGIE de Stefan Octavian Iosif
|