HAIDUCUL

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Lumina aurie se cerne printre cetini.
Trec`nd ca o naluca, in zarea din apus,
Haiducul ratace=te, cu flinta-n spate, dus:
Sn toata lumea larga el n-are al i prieteni
Dec`t copacii-n codru =i nourii de sus.
Snfiorat de taina singurata ii grele,
Stravechiul codru suna, fo=nindu-=i frunza rar...
Voinicul prinde-un zgomot venit dinspre hotar:
S=i salta d`rz podoaba de-alamuri =i de-o ele
+i ochii lui salbatici strafulger`nd tresar.
Cum se ridica leul stap`n intr-o pustie
+i-a=teapta prada m`ndru, cu narile in v`nt,
Ca dintr-o saritura s-o culce la pam`nt,
Haiducul clocote=te de ura =i m`nie,
+i pieptul i se umfla, st`nd sa zbucneasca-n c`nt...
Dar din tufi= trei focuri vrajma=e se descarca,
Un racnet moare-n pieptul ranitului erou!
El vrea sa se ridice =i cade-n br`nci din nou:
Din somn tresare codrul, ranit =i d`nsul, parca,
+i urla de durere, cu repetat ecou...


Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia HAIDUCUL de Stefan Octavian Iosif