ICOANE DIN CARPATI
(Fragmente)
I
Un =uier lung gem osii ferecate
Un strigat viu nebun de libertate!
Pe ro i uruitoare
Vagoanele urnite
Aluneca u=oare
Mai iute, mai grabite,
Dar inima-mi nebuna
Mai iute-ar vrea sa mearga,
Si bate-n piept, sa-l sparga,
Sa zboare-n lumea larga
De-at`ta voie buna!
Griji amar`te, zbuciumari de=arte,
Va las de-acum!
Va las cu bine! La o parte!
Voi n-ave i ce-mi cata la drum!
Pieri i, intunecate duhuri!
Sunt liber ca cioc`rlia-n vazduhuri!
Imi flutura parul in v`nt,
Si c`nt,
Ma cheama-n zare mun ii, mun ii mei!
Ce dor, ce dor ad`nc mi-era de ei!
Ce dor i-a fost poetului
De freamatul bradetului,
De murmurul izvorului,
De fluierul pastorului,
De glasul pasarelelor
Si de vecinul stelelor
De v`rful Caraimanului,
Ce dor, ce dor i-a fost sarmanului!...
II
Sta Caraimanu-nnegurat
Mo=neag in veci cu fruntea sus;
Slavitul zilei imparat
Incet se lasa spre apus.
Si cum se uita la mo=neag,
Se mai opre=te-o clipa-n loc:
I-azv`rle cu un z`mbet drag
Pe frunte-un diadem de foc.
Iar dupa culmi doi noura=i,
Urc`nd tiptil, in zare, sus,
R`d rasfa a i =i dragala=i,
Privind idila din apus.
III
F`nu-i str`ns, =i de pe lunca
Oamenii spre casa vin.
Lacrima de-argint, sc`nteie
Steaua serii in senin.
Vaile-alburesc in zare,
Satul se-nvele=te-n fum.
Cel din urma car rascoala
Colbul adormit pe drum.
Dulce =i incet se-ntinde
Tihna pe pam`nt =i-n cer...
Sus pe deal rasare luna,
Melancolicul strajer.
IV
Din culmea V`rfului-cu-Dor
Ma uit in zari senine
Si iar m-apuca aprig dor,
Odorul meu, de tine.
Departe, peste mun i =i vai,
E casa ta cea mica...
Sunt du=i in sat parin ii tai,
Si-n prag stai singurica...
Ca nu-s un vultur... sa ma salt
Din plaiurile-aceste,
Si ca un fulger din inalt
Sa cad fara de veste,
Si sa te iau cu mine, sus,
Si sa te duc la mine,
Departe, unde lacrimi nu-s,
In zari in veci senine.
V
Este ceasul c`nd truditul
Muncitor voios arunca
La o parte grija zilei
Si uneltele de munca,
S-au intors de la pa=une
Lini=titele cirezi,
Umbre cresc pe nesim ite
Prin gradini =i prin livezi.
Dar un zvon de mii de glasuri
Umple zarea fara veste:
Craiul zilei, st`nd s-apuna,
A incremenit pe creste.
Vaile rasuna toate,
Dealurile viu raspund
Si vijelios se-nal a
Pulberea departe-n fund.
Suna dealul, valea suna,
Sta vazduhul sa se sparga
De talangi nenumarate
Ce izbesc in bolta larga,
Caci coboara de la munte
Oile, =i curg puhoi,
Cu un greu potop de cea a
Inainte =i-napoi...
Un berbec cu coarne-ntoarse,
Tacticos =i prea cuminte,
Dupa g`t c-un clopot mare,
Merge singur inainte.
Pe la margine dulaii;
Urecheatul, la mijloc,
Cu desagii grei in spate,
Anevoie-=i face loc.
Iar prin pulberea de aur
Tocma-n capul celalalt
Cre=te umbra-ntunecata
A ciobanului inalt:
Cu caciula intr-o parte,
El pa=e=te plin de fala,
Seara purpurie-i schimba
Zeghea-n manta triumfala...
Autor: Stefan Octavian Iosif Poezia ICOANE DIN CARPATI de Stefan Octavian Iosif
|