LA LUVRU
Ce de popor in templul artei sfinte!...
Sub aste bol i de veacuri consacrate
Mii de straini din ari indepartate
Trec rataci i... Dar sa luam aminte...
Abia-ndraznim sa trecem inainte:
Eterne forme-n marmura-nghe ate,
Vechi p`nze rupte din eternitate
Vadesc ce-nal a omeneasca minte...
E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...
In fund, senina Venus de la Milo...
Dar ce te-ntorci =i nu m-ascul i, iubite?...
Ce ochi alba=tri! Cum o cheama oare?
Autor: Stefan Octavian Iosif Poezia LA LUVRU de Stefan Octavian Iosif
|