MUGUR, MUGUR, MUGUREL...
Pet?i
In ora=ul asta am deschis eu ochii;
Salutare, locuri m`ndre, scumpe mie!
Doina doicei mele din copilarie
Suna-n tot ora=ul: doica-mi c`nta mie?
Glasul ei e-acesta? ori poate ma-n=el:
Mugur, mugur, mugurel!...
A plecat, odata, un copil voios,
Azi, batr`n, se-ntoarce tot pe-aceea=i cale...
Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale,
Bucurii pu ine, =i at`ta jale!
Cum mai trece vremea... trist ing`na el:
Mugur, mugur, mugurel!...
Oare unde sunte i, tovara=i de joc?
D-a= vedea pe unul barem dintre voi!
Sa mai stam de vorba, veseli am`ndoi,
Sa ne reintoarcem anii inapoi,
Anii cei de basme, sa c`nt iar cu el:
Mugur, mugur, mugurel!...
Fara de hodina, pasare pribeaga
Care-=i cata cuibul cald de-odinioara
C`nd se-ntoarce iara m`ndra primavara,
G`ndul meu colinda, pretutindeni zboara,
Si ma mir eu singur c`te-mi spune el:
Mugur, mugur, mugurel!...
Sunt copil acuma, iara=i sunt copil!
Pe-o nuia incalec... lumea e a mea!
Sare =i necheaza murgul meu-nuia,
Merg la jgheab, devale, =i ii dau sa bea...
Hii, murgu , in lume, zboara r`ndunel...
Mugur, mugur, mugurel!...
Clatinat rasuna clopotul din turn,
Calul, calare ul cad de oboseala...
E-n amurg... acasa doica ma ia-n poala...
A ipesc, =i visuri m`ndre ma in=ala;
Doica ma alinta, c`nta-ncetinel:
Mugur, mugur, mugurel!...
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia MUGUR, MUGUR, MUGUREL... de Stefan Octavian Iosif
|
