NUCUL
Acela=i loc iubit umbre=ti
+i-un col de cer intreg cuprinzi,
Nuc falnic, straja din pove=ti
Deasupra casei parinte=ti
Acelea=i crengi intinzi...
De veacuri fruntea nu i-o temi,
|ii piept c`nd vin furtuni naval
O, de-ai putea sa mai rechemi
La poala ta =i-acele vremi
De trai patriarhal!
Acel =irag de m`ndre veri
De cari mi-aduc aminte-abia
Asemeni unor dragi pareri
Ce-au leganat in m`ng`ieri
Copilaria mea...
O, de-ai putea sa mai aduni
Alaiul de copii vioi
Ce-n hora se-nv`rteau nebuni
+i toamna faureau cununi
Din ve=tedele- i foi!
Dar unde-s brudnicii copii
+i unde-s r`setele lor?...
Potecile-au ramas pustii
+i-i napadit de balarii
Pustiul din pridvor...
De mult s-au risipit =i-acei
Batr`ni ce-n umbra i-au statut
La sfaturi cu parin ii mei,
+i frunza ce-o calcara ei
|ar`na s-a facut!
Strajer mare , mai i-aminte=ti?...
Tu singur, inca neinfr`nt,
De-amar de ani adaposte=ti
Ruina casei parinte=ti
Pe care azi o c`nt!
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia NUCUL de Stefan Octavian Iosif
|
