SARBATOARE
Duminica, se face diminea a.
Pe ulicioara ninsa =i plina de-ntuneric
Doar criva ul, unche=ul cel nebun,
I=i face mendrele =i zburda-n voie,
Tot gramadind zapada
In dreptul ferestruiei mici
Ca s-o astupe.
Dar ferestruia licare=te vesel
Si nu se lasa stinsa.
Acolo sta cizmarul meu.
Cu ochelarii vechi pe nas,
El bate cuie la lumina lampii,
Iar me=teri a rascole=te focul.
Dar unde-i ucenicul?
Hai, intreba i voi criva ul ce joaca
Si sufla, nu se-ncurca:
Pe ulicioara ninsa
De-un ceas se lupta am`ndoi
Ca sa dezgroape din zapada
Un co= innamolit.
Cizmarul mormaie un c`ntec
Bisericesc, pe nas.
Nevasta lui deretica prin casa,
Si u=a se deschide mare.
Copilul intra plin de frig
Si cu urechile-nghe ate,
Abia t`r`nd pe urma lui
Burtosul co= impodobit
Cu fel de fel de bunata i din hala!
Trei p`ini, verde uri berechet,
Si-un chil de carne!
S-a int`mplat minunea asta rara
In casa bunului vecin!
Copilu-=i sufla-n pumni, iar me=teri a
A=aza p`inile dupa cuptor,
Se uita la mo=neag =i r`de.
Mo=neagul, peste ochelari,
Se uita la copil, l-amenin a
Cu degetul =i r`de.
Strengarul mic se uita curios
La am`ndoi =i r`d to i trei.
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia SARBATOARE de Stefan Octavian Iosif
|
