UN IMN FRANCEZ LUI EMINESCU

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Lucien Bazin
Cunosc povestea trista =i scurt-a vie ii tale
Si sc`rba ta nascuta din vanele placeri,
Si lumea ta de visuri, dorin e =i dureri...
Naluca urmarita de tine-n veci pe cale.
Si am citit o parte din opera- i maiastra;
Sub biciul suferin ei umane te zaresc
Trist, implor`nd in graiul tau dulce rom`nesc
Pe amor, pe tiranul divin din lumea noastra.
Dar mai presus citit-am poemul tau romantic,
Bogat in idealuri =i falnice av`nturi
Ce-o sa- i rodeasca neamul, vrajit de-acele c`nturi,
In care se treze=te al Romei geniu antic.
Si mi-am adus aminte atunci ca-n voi rena=te
Acela=i s`nge nobil al rasei vechi latine,
Si-n ciuda departarii, m-apropie de tine,
Si m-a m`ndria ca te-am putut
cunoa=te!

De-atunci =i munca- i sf`nta cu dragoste-o aleg.
Ci, de n-am fi vlastare aceleia=i tulpine,
Te-a= fi-n eles eu totu=i, citindu-te pe tine:
Poe ii mari sunt domnii pam`ntului intreg!
A=a to i cei ce-odata sim it-au cu putere
Delirul deznadejdii, cel plin de-amar =i jale
Vor pl`nge la accentul sublim al lirei tale,
Imens rasunatoare c`nd geme de durere...
Durerea e ob=teasca: acid e-al ei sarut...
Tu insu i, Eminescu, o cuno=teai din fa=e:
Inlan uindu- i g`tul cu bra ele-uciga=e
Te-a str`ns a=a de tare, ca lira i-a tacut...
S-a stins a ta g`ndire in noaptea blestemata,
P`n ce sa treci in raiul etern scaldat in raza...
Dar opera- i ram`ne =i duhul tau vegheaza
Asupra arii tale in doliu-nve=m`ntata.
In negrele amurguri, c`nd ne-nfioara-un vaier
Ca dintr-o alta lume, al pasarei nocturne,
C`nd strop cu strop, in taina, din nevazute urne
Necunoscute lacrimi aluneca prin aer,
In tristele amurguri ce-mbrac-a noastre frun i
Cu negura de visuri, c`nd singur i i ara i
Al lunii disc de aur vrajind singurata i,
C`nd raza ei coboara peste c`mpii =i mun i,
In ceasurile-acele de teama ne-n eleasa,
C`nd marile respira o dulce adiere,

Atunci plute=ti, poete, scapat de-orice durere,
Si ara ta i-o legeni cu drag, ca pe mireasa...
Poete, stai de straja! Spre culmile maririi
Insufla-i, ca sa lupte, a geniului sc`nteie,
Copil al Rom`niei, o, bard menit sa steie
Alaturi de stap`nii slavi i ai Nemuririi!