VETERANUL
Culcat pe-o banca-ntr-o gradina
Pustie, doarme =i suspina
In vis, =i cre=tetu-i nalbit
Straluce nins de luna plina.
Arar vreun trecator grabit
In treacat da din cap =i cata
La el, i=i vede-apoi de cale
Merg`nd la treburile sale...
El n-are drumuri, n-are rost,
El n-are nici un adapost
Sub larga bolta instelata:
O traista capat`i, o zdrean a
De manta veche, un toiag
Tovara= vie ii de pribeag
Si nici un dor, nici o speran a!
Si cum pe banca sta culcat,
E parc-un naufragiat
Pe-o sc`ndura de vas sfarmat.
Zv`rlit, la voia int`mplarii,
De jocul apei inspumat
Pe-un arm pustiu, din largul marii...
Autor: Stefan Octavian Iosif
Poezia VETERANUL de Stefan Octavian Iosif
|
