CANTEC
Culorile in trup, se fac oase dulci,
se face vin, zapada iernii trecute,
ochii se fac pietre, buzele ê singuratate,
cuvintele se fac triste e.
Sunt plin de umbre ca un observator galactic
lasat in parasire,
cu chei ruginind in stele. Din amintiri
ii ivesc pe barba ii care nu voi fi niciodata
=i din degete le simt cum cresc, vertebrele
unor femei cu piele de frunza.
Si m-acopar cu ploi =i cu pam`ntul
at`ta c`t ram`ne sub zborul pasarilor,
m-acopar cu uitare,
dar in rastimpuri reinviez, limpede.
Fiecare rana cascata in mine
poate deveni un cuib util
pentru voi, cei care-mi locui i s`ngele...
Ma intorc in mine, in pleoapa despicata,
a observatorului napadit de comete, prafuit
de algele altor armuri, ma intorc, palid,
in orbita sparta, seman`nd =i in risipire
cu imaginea rasturnata, a cercului...
Autor: Tomozei Gheorghe
Poezia CANTEC de Tomozei Gheorghe
|
