Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Tudor Arghezi biografie completa

Poezii Cantece Inscriptii Hore Psalmi Balade Doine






Tudor Arghezi
   
  poetul Tudor Arghezi  
   
Nastere: 21 mai 1880, București
Deces: 14 iulie 1967

Tudor Arghezi a fost un scriitor roman cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii romanești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetica, de o originalitate exemplara, reprezinta o alta varsta marcanta a literaturii romane. A scris, intre altele, teatru, proza (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatura pentru copii.

Tatal lui, Nicolae Theodorescu, a fost militar, apoi mic functionar, comerciant; unele surse informationale afirma ca de la numele mamei lui, Rozalia Argesi, si-ar fi ales si pseudonimul viitorul scriitor.

Arghezi este unul din acele cazuri in care viata si opera, omul si artistul reprezinta destine paralele. Artistul nu ignora, desigur, omul Arghezi, ci isi creeaza destinul, polemizind continuu cu el. Posibilitatea operei argheziene de a absorbi datele biografice ale autorului este mica, pentru ca sint create, in permanenta, baraje de aparare impotriva lor. De aici, rezulta tainuirea multora din momentele biografiei tineretii, ramase pentru posteritate enigmatice si in legatura cu care se pot emite numai ipoteze. Prin reactie la filiatia reala, de pilda, poetul Arghezi inventeaza o alta genealogie pentru sine (Testament-ul sta marturie), astfel incit aceasta devine tema fundamentala a operei, cu date structural modificate fata de biografia adevarata. Eul poetic arghezian isi revendica o postura privilegiata in biografia imaginara a umanitatii.



Isi petrece copilaria si adolescenta in lumea pitoreasca a Bucurestilor vechi, dar, se pare, poetul nu-si amintea niciodata cu placere de aceste momente ale vietii. incepe invatatura la Scoala primara „Petrache Poenaru din Piata Amzei. intre anii 1891 si 1896 urmeaza cursurile vestitului liceu „Sfi Sava si, datorita situatiei familiale, este nevoit sa locuiasca la internat si sa se intretina singur: da meditatii, face pe custodele la o expozitie de pictura. Realizeaza primele contacte cu gruparile literare ale vremii. Debuteaza timpuriu, la 16 ani, in ziarul lui Alexandru Macedonski, „Liga ortodoxa, cu poezia Tatalui meu , sub semnatura Ion Theo. Firea sa imprevizibila il debaraseaza de acum de toate canoanele unei existente literare sau sociale lineare. isi castiga in continuare existenta ca laborant chimist la fabrica de zahar de la Chitila, pietrar, custode de muzeu, imbraca haina preoteasca, pentru ca apoi sa o lepede si sa locuiasca o vreme in strainatate, in Elvetia si Franta.

Un timp sta la Fribourg, la Manastirea Cordelierilor, iar in 1906 se stabileste la Geneva, unde lucreaza „dinti de aur, inele si capace de ceasornice, pentru a putea avea astfel minimul necesar traiului, audierii cursurilor de la Universitate si calatoriilor la Paris. in 1909 viziteaza Italia, iar catre sfarsitul anului 1910 se reintoarce in tara, Este un gazetar pasionat, puternic ancorat in publicistica vremii. Pe langa colaborarile mai vechi la „Liga ortodoxa si la suplimentul literar al acesteia, intrerupte brusc, Arghezi semneaza in „Revista moderna, „Viatanoua, „Epoca, „Lini adreapta, „Viata sociala, „Rampa, „Facla, „Viata Romaneasca, din 1915 conduce revista „Cronica. Colaboreaza, in timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, la „Gazeta Bucurestilor si „Scena, ceea ce ii va aduce condamnarea la inchisoare in procesul ziaristilor colaborationisti din 1918, impreuna cu loan Slavici, dar in anul urmator 1919 este gratiat datorita interventiei lui Nicolae lorga.


Tema poetului care ia nastere din sevele strinse ale unui pamint (ca in Testament) nu constituie o surpriza pentru cel predispus sa-si alcatuiasca o genealogie fabuloasa. Ne apare inca si mai putin surprinzatoare daca facem conexiunea cu firea argheziana telurica si cu orgoliul sau de constiinta reprezentativa pentru o colectivitate. Ruga de vecernie intretine o ambiguitate semnificativa in ceea ce priveste capacitatea cumulativa a eului arghezian: „in mine se desteapta o-ntreaga omenire,/ Sint cei ce-au fost pe vremuri, sint cei ce sint acum. In intelesul metaforic al „omenirii argheziene, subzista discret aluzia la multiplicitatea in trecut a eului pina la hiperbola „insului insutit. Aceasta proliferare infinita a ipostazelor eului se cere izbavita in cu vintul poetic, deodata cu izbavirea unei umanitati de stramosi ce urca din vechime pina in piscul ce insumeaza razvratirea veacurilor in cartea poetului. Testament-ul este o profesiune de credinta in care primul punct vizeaza misiunea poetului; estetica si arta poetica decurg de aici, ca fenomene secundare, derivate.
Cartea pare o treapta in coborirea prin vremi. Dar nu artistul descinde, nu el merge in intimpinarea vechimii, ci „seara razvratita vine spre el, sevele urca nerabdatoare spre rod.

Eul poetic arghezian se instaleaza in prezent cu superbia de a fi rodul umanitatii (o umanitate cu dubla acceptie, cum spuneam anterior, ca o totalitate colectiva a istoriei si ca insumare a ipostazelor infinite ale eului in trecut). La Arghezi, poetul social e un pisc si verbul sau mintuitor atrage magnetic istoria. Cartea sa - spune poetul - e „hrisovul dintii'7 „al robilor cu saricile, pline/ De osemintele varsate-n mine. inainte de a vorbi de puterea poeziei, Arghezi vorbeste de puterea poetului, in virtutea unui viguros egotism de sorginte romantica. Abia dupa ce afirma deplina convingere a celui ales, poetul detaliaza modalitatile de sublimare a materiilor si finalitatea lor estetica, intr-un sistem de opozitii: „indemnurile pentru vite devin cuvinte potrivite, visuri si icoane, zdrentele — muguri si coroane, veninul - miere etc. Modelul poeticii argheziene este, intr-un mod foarte vizibil, alchimia. Poetul se intoarce la sine stapinit de mistica propriei individualitati: „Durerea noastra surda si amara/ O gramadii pe-o singura vioara (s. n.). „Ramura obscura (poetul) creste si se ridica imperios deasupra umbrelor padurii (colectivitatea pe care o reprezinta): „Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/ Si izbaveste-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor./ E-ndreptatirea ramurei obscure/ Iesita la lumina din padure/ Si dind in virf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii intregi.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial publica in ziarul „Informatia zilei celebrul (apoi) pamflet Baroane (septembrie 1943), care ii aduce arestarea si internarea in lagarul de la Targujiu.
Dupa al doilea razboi mondial poetul va fi, ca si alte mari personalitati ale vremii, o victima a politicii epocii. Considerat un poet „decadent, al „putrefactiei, dupa aproape sase ani de tacere va reveni in lirica romaneasca in anul 1953. isi va reincepe de asemenea colaborarea la revistele vremii: „Flacara, „Gazeta literara, „Contemporanul, „Tanarul scriitor, „Astra, „Tribuna, „Ramuri s. a. Poet proteic, aratand mereu fete nebanuite ale creatiei sale, va sluji cu credinta si devotament condeiul. Va fi onorat cu ordine si medalii; in 1955 este ales membru al Academiei Romane, in 1957 i se decerneaza Premiul de Stat pentru Poezie, iar in 1965 Universitatea din Viena ii decerneaza premiul „Gottfried von Herder pentru literatura. Dupa o tovarasie de-o viata, in iulie 1966 il paraseste, rapusa de cancer, sotia sa, Paraschiva. La 14 iulie 1967 moare si poetul, insingurat si in deplina glorie, si este inmormantat cu funeralii nationale in gradina casei din strada Martisor, alaturi de sotia sa.

Desi este un chinuit al scrisului, Arghezi s-a bucurat de harul divin ca, din cei 87 de ani de viata, peste saptezeci sa-i dedice cu fervoare condeiului. Creatia sa, de impresionanta vastitate, il impune deopotriva ca romancier, pamfletar de exceptie, dramaturg, traducator, publicist (trebuie neaparat reamintita celebra revista „Bilete de papagal, publicatie tipic „argheziana). Dupa expresia criticului literar Ov. S. Crohmalniceanu, de la Eminescu „lirica noastra n-a cunoscut prefaceri mai adanci. Poetul „a deschis principalele drumuri ale poeziei romanesti interbelice, si, mai ales, „a intuit aproape toate formulele liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonica, poezia vizionara, poezia terorii mistice, poezia primitivitatii, poezia universului domestic, poezia razvratirii, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia ingenuitatii, poezia absurdului isi afla punctele de plecare in opera lui. Arghezi eplaca turnanta a liricii romanesti noi. Tot criticul literar mai sus amintit ii releva poetului marea capacitate de a realiza in opera sa o permanenta fuziune intre „ traditie si modernitate, astfel incat „ in arta lui A rghezi, o noutate izbitoare rasare mereu din ceva stravechi. El impune in publicistica romaneasca tableta ca specie literara. Ramane creatorul unui limbaj personal si suculent, aproape fara echivalenta (si deci foarte greu traductibil) in limba straina. Poetul „refuzat de idee, cum il catalogheaza Ion Barbu, este posesorul celui mai bogat registru lexical din poezia romaneasca (peste 20.000 de cuvinte), dand alta viata cuvantului, fund, cum insusi marturiseste, posedat de intentia „de a imprumuta vorbelor insusiri materiale, asa incat unele sa miroase, unele sa supere pupila prin scanteiere, altele sa fie pipaibile, dure sau musculate si cu par de animal. Este deopotriva poet al macrocosmosului sau al microcosmosului, tinand de teluric dar simtindu-si „sculate aripi de cocor, aducand cu sine o poezie zvarcolita, profund umana. Ridica mucegaiul la inefabil, surprinde dramatismul structurii dualiste umane, penduleaza intre „credinta si „tagada, solicita instrumente noi de interpretare, pana la acel amintit inefabil care, prin repetare, devine stare sufleteasca fundamentala. „Luptandu-se cu limitele limbii, cu societatea si cu Dumnezeu insusi, poetul se lupta mai totdeauna cu sine, se afirma si se neaga, se confirma si se reneaga. Arghezi este un inger pe a carui incorporabilitate roiesc bube informe. Rezumandu-si sfasierile intime, sfintenia si coruptia il crucifica. (Vladimir Streinu)'. De laplaneta Arghezi, poezia la noi se scrie altfel.


Opere

Dupa razboi publica in revistele „Hiena, „Cugetul romanesc, conduce cateva luni ziarul „Natiunea, iar din februarie 1928 deschide seria celebrelor „Bilete de papagal. Debutul in volum, realizat la 47 de ani, cand poetul era deja o prezenta marcanta in peisajul literar si cultural al vremii, (Cuvinte potrivite, 1927), este de asemenea nesupus conformismului. Volumul vine doar sa consacre definitiv un poet cu o voce originala, unica. Urmeaza, acum la intervale
de timp mai apropiate, celelalte volume, care ii vor consolida pozitia aparte in lirica romaneasca interbelica.

Cuvinte potrivite, poezii, 1927
Icoane de lemn, tablete, 1929
Poarta neagra, tablete, 1930
Flori de mucigai, poezii, 1931
Cartea cu jucarii, poezii, 1931
Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
Ochii Maicii Domnului, 1934
Carticica de seara, poezii, 1935
Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
Versuri, 1936
Ce-ai cu mine vantule?, 1937
Lina, roman, 1942
Eminescu, studiu critic, 1943
Versuri alese, 1946
Bilete de papagal, 1946
Prisaca, 1948, poeme pentru copii
1907-Peizaje, 1955
Pagini din trecut, publicistica, 1955
Cantare omului, 1955
Frunze, 1961
Poeme noi, 1963
Cadențe, 1964
Silabe, 1965
Razlețe, 1965
Versuri lungi, 1965
Ritmuri, 1966
Litanii, 1967
Noaptea, 1967.
O Furnica

Colaborare la reviste:

Linia dreapta, Viata sociala, Viata romaneasca, Cro/iica, Seara, Libertatea, Rampa, Facla, Faclia, Versuri, Versuri si proza, Umanitatea, Izbanda, Flacara, Contimporanul, Hiena, Clopotul, Natiunea, Gandirea, Lamura, Cugetul romanesc, Lumea.

Testament deschide volumul Cuvinte potrivite, Bucuresti, Editura Fundatiilor, 1927.
Psalm (As putea vecia cu tovarasie) a aparut in volumul Cuvinte potrivite, Bucuresti, Editura Fundatiilor, 1927.
Vant de toamna a aparut in volumul de debut al poetului din 1927.
Niciodata toamna a fost publicata in primul volum al poetului.
Cantarea fost publicata in primul volum al poetului.
Belsug a fost publicata in primul volum al poetului.
Nehotarare a aparut in volum in Cuvinte potrivite din 1927.
Psalm (Te dramuiesc in zgomot si-n tacere) a aparut in volum in Cuvinte potrivite, 1927.
Arheologie a aparut in volum in Cuvinte potrivite din 1927.
Despartire a aparut in volumul Cuvinte potrivite din 1927.
Duhovniceasca a aparut in volum in Cuvinte potrivite, 1927.
De-a v-ati ascuns a aparut in volum in Cuvinte potrivite din 1927.
Fatalaul a aparut in volumul Flori de mucigai, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1931.
Dacica a aparut in volum in Hore, Bucuresti, F. P. L. A., 1939.
Psalm (Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce) a aparut in volum in Silabe, Bucuresti, E. P. L., 1965.

Izvoare:

Sfarsitul toamnei, «Viata sociala», I, 1910; -Litanii, «Viata sociala», I, 1910; -Belsug, «Cronica», I, 1915; -Printul, «Umanitatea», I, 2, 1920; - Biserica din gropi, «Izbanda», II, 410,1920; -Mahniri, «Cugetul romanesc», I, 3, 1922; - Duhovniceasca, «Cugetul romanesc», I, 7, 1922.


Citeste si:

Tudor arghezi - arheologia eului poetic
Psalmistul tudor arghezi
Aprecieri critice



Referate

Poeziile poetului



Biografia lui Tudor Arghezi pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani