Blesteme
Prin undele holdei si campi de cucuta ,
Fugarii-au ajuns in pustie
La ceasul cand luna-n za branice,muta,
Intra ca un taur cu cornu-n stihie,
Si gandul meu gandul acestora-l stie:
In imparatie de bezna si lut sa se faca
Gradina bogata si ograda saraca .
Cetatea sa cada -n namol,
Pazita de spini si de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate si marea,
Si stinge-s-ar soarele ca lumanarea.
Topeasca-se zarea ca scrumul.
Funingini,cenusa,s-a acopere drumul,
Sa nu mai dea ploaie,si vantul
Sa zaca-mbrancit cu pamantul.
Subolii si viermii sa treaca pribegi
Prin starvuri de glorii intregi.
Sa fete in purpura soarecii sute.
Ganganii si molii necunoscute
Sa-si faca-n tezaur cuibare,
Satule de aur si ma rga ritare.
Pe strunele de la viori si ghitare
Sa-ntinza paianjeni corzi necantatoare.
Intai,insa,viata,bolind de durata,
Sa nu inceteze deodata,
Si chinul sa-nceapa cu-ncetul.
Sa usture aerul greu ,ca otetul.
Sa schiopete ziua ca luntrea dogita,
Sa-ntarzie ora in timp sa se-nghita ,
Si,nemarginita,secunda
Sa-si treca prin suflet,gigantica ,unda:
Pe sarma taioasa-a veciei ,in scame
Si rumegatura sa vi se destrame.
Gatlejul,fierbinte de sete,
Sa cate scuipat sa se-mbete,
Si limba umflata-ntre buze
Sa linga lumina si ea sa refuze,
Si-n vreme ce apa din sesuri se strange,
Sa soarba -n mocirla copitelor sange.
Si strugurii viei storsi cu muscatura
Sa lase in gura coptura.
Coboara-se cerul,furtuni de alice
In camp sa v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra in colti mici de cremeni,
Vartej urmarindu-i pe semeni.
Odihna cerandu-i, pa mantul sa-ntepe
Ivindu-se serpii cand somnul incepe.
Autor: Tudor Arghezi
Poezia Blesteme de Tudor Arghezi
|
