BLESTEME
Usure, prin lesia diminetii,
La ceasul cand se isca precupetii
Am fost lovit din trecere o baba
Ce se ivise-n calea lumii, slaba.
Gandul, ramas in urma mea,
O a ghicit zicand pre ea:
In doua surcele de vreasc sa se faca
Picerele tale, faptura buimaca.
Plesni-ti-ar timpanul,
Sa n-auzi cand trece traivanul.
Sa uiti la cetanii tipicul
Si psalmii in zi de Craciun.
Sa n-ai dupa masa tutun.
Sa-ti puta buricul.
Vedea-te-as in vreo fituica
Pus cu litere de-o schioapa.
Curge-ti-ar pe-o nara tuica,
Pe cealalta numai apa.
Lauda-te-ar Bogdan-Duica
Si pupa-te-ar Popa Iapa!
Rastoarne-se cerul, sa-ti cada-mprejur
Taria sfarmata in cioburi de-azur.
Porneasca-se vantul, cand somnul incepe,
La cap sa-ti necheze o mie de iepe.
Stihia, deasupra, sa macine-n guse
Ninsori de funingini si ploi de cenuse.
Sa latre la tine, cazut in noroi,
Zavozii furtunii cu coada vulvoi.
La urma si muntii, sculati in picioare,
Cu labele-n solduri pornind fiecare,
Pe crestet sa-ti calce, facandu-te turta,
Sa nu se cunoasca genunchii de burta.
Pe tine, jivina de mare valoare,
Te blestem s-adormi de-a-n picioare
Si cand vei cerca sa mai scrii vreo sudalma,
Sa-ti fete un soarice-n palma.
La fund, calimara aproape uscata
Sa aiba si-o musca-necata
Si stropi de negreala zvarlind pe hartie,
Penita cracita sa nu vrea sa scrie.
Un dinte sa-ti creasca, de cremene lunga
Intors catre lume sa-mpunga,
Iar altul, de coca si moale, atins,
Sa-l simti ca te doare-ntr-adins...
La urma, o droaie de tipuri nefaste,
Profund imbecile si vag pederaste,
Sa-ti strambe-n nestire tinuta si graiul,
Si-n uliti sa creasca alaiul
Vartej petrecandu-te-n cale
Pacate, mascari, osanale.
Iar tu, piaza-rea,
Nu te departa
De prin preajma sa.
Da-i in ochi albeata,
In par matreata,
In nas roseata,
In inima un ceas rau.
In piept o scoaba
Si-n pat o baba.
Fa din el papuse,
Sa-l striveasca-n use
Fata jucause:
Sa-i smulga urechea si tatele,
Sa-i curga prin coate taratele,
Stuchi-l-ar matele!
Autor: Tudor Arghezi Poezia BLESTEME de Tudor Arghezi
|