Oseminte pierdute

Vezi toate poeziile poetului





Iubirea noastra a murit aici.
Tu frunza cazi, tu creanga te ridici.

Atat amar de ani e de atunci!
Glicina tu, florile-ti arunci.

A mai venit de-atuncea sa va asculte,
Voi plopi adanci, cu voci si soapte multe?



Voi ati ramas intorsi tot spre apus,
Voi cresteti toti de-a pururea in sus.

N-o mai zariti, din varfuri, nicaieri?
Stiti voi ce vorba este vorba 'ieri'?

La poarta , umbr-aceluiasi stejar,
Ma rog, intrand de domnul gradinar.

Fantana curge, ca si-atunci, mereu,
Tu curgi, fantana, pe trecutul meu.

Si toate sunt precum le-am cunoscut,
Ramase-asa, ca dintr-un inceput.

I-am spus ca vreau sa caut un mormant,
Pe care l-am sapat, de mult, cantand.

Si mi-a ra spuns ca nu e in gra dina lui.
E-adevarat. Nu este mormantul nimanui.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Oseminte pierdute pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani