Saptamana patimilor de Alina Negrila
“-Tata,crucea-I grea
Abia de-o pot cara
Dar,pentru ei ma chinuiesc
Sa reusesc,sa izbutesc.
Am pielea vanata si-ndurerata
De-atatea batai deodata,
Ma doare corpul tot,
Dar nu inseamna ca nu mai pot.
Ma gandesc in continuare
La mama,o doare,
Dar nu pot sa-I alin suferinta
Imi urmez credinta.
Golgota se vede in zare,
Soarele dupa ea rasare.
Ma asteapta un locusor al meu,
Daca-I nevoie voi ramane acolo mereu.
Cuie mari imi strapung palmele
Si-mi pironesc picioarele.
Cei care m-au iubit odata
Iarta-I Tata,
Ma batjocoresc acum
Si imi zic oricum.
Au fost mintiti si inselati
Cu cruzime de ceilalti.
Nu-I pedepsi,sunt nestiutori,
De rele facatori,
De cel rau cotropiti
Nu vor,dar sunt siliti.
Soarele bate amagitor.
Nu-mi pasa daca mor.
Ma gandesc la ei mereu,
La ei ma gandesc cand sunt la greu.
Deja nu mai pot.
Corpul amorteste tot.
Cerule, Ia-ma la tine,
Pe ceilalti condu-I spre bine.
Vad lumina in fata ochilor mei,
Ma vad pe mine,dar nu pe ei.
Imi vad trupul fara viata,
O lacrima-mi curge pe fata.
E a mamei,cat de tare plange!
Sufletul mi se frange.
As vrea sa-I alin durerea,
Dar nu mai am puterea.
Nu mai plange mama mea!
In curand voi Invia.
Crucea-I in umbra deasa
Acoperita de negura groasa.
Mormantu-mi-I gol si pustiu
Cum am spus,o sa Inviu.
Toti s-au cutremurat.
Adevarul a fost aflat.
Sunt Fiul Lui Dumnezeu.
Asa am fost mereu.
Pentru voi am murit,
Astfel v-am mantuit.
N-am privit inainte sau inapoi,
Am privit la voi.
Ciocniti un ou rosu frumos,
A Inviat Hristos!”
Autor:
Poezia Saptamana patimilor de Alina Negrila de
|
