Iarna de Alina Negrila
Fulgii cad incet din cer,
Isi fac loc pe langa batranul ger,
Pe strazile parasite
Plutesc dorinte neimplinite.
Pe cer se vede o turma,
E cea a norilor care ne tin umbra.
In fata se asterne nesfarsit,
Intreg pamantul de alb acoperit.
E un rai, un paradis,
Universul cuprins intr-un vis.
Un vis al fulgilor de nea
Ce ne tin pavaza grea.
Incet se suie printre stele,
Luna gandurilor mele,
Revarsand viata peste noi,
De adanca sclipire ploi.
Si prin aerul inghetat,
Se simte mirosul curat
De flori argintii si cristaline
Agatate de geamurile senine.
Un brad se anina de raza unei stele
Vrand sa urce alaturi de ele,
Pe cortina noptii intunecate
Sa strabata lumile toate.
Cu priviri de acolo de sus
Peste lumea care aproape s-a dus.
A imbatranit sub un fulg de nea,
A intinerit sub raza care revenea.
In acest Univers infinit,
Sfarsitul e doar un mit,
Un mit dat uitarii
Si pus sub semnul intrebarii.
Ne-am schimbat mult de la inceput,
Am aflat tot ce s-a putut,
Dar mai sunt multe in continuare
Ce nu suporta asteptare.
Vom plati pentru nesabuinta ce-o avem,
Inimi facute din lemn,
Minte numai pentru noi...
Luati aminte si voi!
Autor:
Poezia Iarna de Alina Negrila de
|
