Cantece de lume
I
Inima-mi e amarata,
Zarea vietii innegrita!
De-oi trai, n-am ce dori,
N-am ce jeli de-oi muri!
Inima, fii rabdatoare
Ca pamantul sub picioare,
Pan ce-i zace cu-al tau dor
In mormant nesimtitor.
Ce-ti slujeste de a plange,
De-a varsa lacrimi de sange
Intr-al lumii val cernit?...
Valul trece neoprit!
Taci, cumplita mea durere,
Si tot creste in tacere,
Pan ce tu la Dumnezeu
Duce-vei sufletul meu!
II
Avut-am odata-n lume
Dor de fala si de nume,
Dar acum vedea-l-as mort
Chiar si numele ce port!
Avut-am odinioara
Mama dulce, dulce tara;
Dar acum sunt ratacit
In pustiu nemarginit!
Avut-am in fericire
Un vis dulce de iubire...
Unde-i, Doamne, visul meu?
Unde-i raiul, unde-s eu?
Amar mie! amar mie!
Din cereasca-mparatie
Ce lung fulger m-a patruns!
Ce-am fost eu si ce-am ajiuns?
III
Ah! durere, in ce parte
De tine sa fug departe?
Urma-n lume sa nu las,
Nici s-aud al lumii glas!
Cum sa scap de rau, de bine?
Incotro sa fug de mine,
Pe pamant sa nu mai stiu
De sunt mort sau de sunt viu?
Dati-mi, dati-mi aripioare,
Sa zbor iute pe sub soare.
Dati-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar sa zbor.
Duce-m-as si m-as tot duce,
Dor sa nu ma mai apuce!
Cine-n cale m-a vedea
Sa planga de jalea mea!
Autor: Vasile Alecsandri
Poezia Cantece de lume de Vasile Alecsandri
|
