| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Haosul insusi de Elena Stefoi Trece latul prin ultimul anotimp. Aceasta fiara a vorbit, ucide-o sau zboara mai iute. Haosul insusi imi cauta bratele. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Codreanul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
| Cele mai multe dintre cantecele poporale incep cu frunza verde. Aceasta provine din iubirea romanului pentru natura inverzita. Primavara cu cerul ei albastru, cu dulcea sa caldura, cu insufletirea ce ea aduce lumii, amortita de viforele iernii, naste in inima romanului doruri tainice, porniri entuziaste care il fac a uita suferintele trecutului si a visa zile de iubire, de vitejie. Lui ii place, cand vine primavara cea verzie, a se intinde pe iarba, a se rataci prin lunci si codri, a canta si a pocni din frunze, a se scalda in lumina soarelui si in aerul parfumat al campului. Frunza cea noua ii insufla cantece pline de o melancolie adanca, ce exprima jalea unui trecut de marire si aspirarea catre un viitor maret. Frunza verde ce incununa cantecele poporale serva totodata de caracteristica cantecului. Astfel, cand subiectul este eroic, cand el cuprinde faptele unui viteaz, poetul alege frunzele de arbori sau de flori ce sunt in potrivire cu puterea si cu tineretea, precum frunza de stejar, frunza de brad, frunza de bujor, caci voinicii baladelor sunt nalti ca bradul, tari ca stejarul si rumeni ca bujorul. Cantecele de iubire se incep cu frunzele de lacrimioara, de sulcina, de busuioc, pentru ca aceste flori, dupa crederea poporului, au o menire fermecatoare. Cand e cantecul de durere sau de moarte, el prefera frunzele de maracina, de mohor etc. In legendele si in baladele unde figureaza copile frumoase, acestea sunt intovarasite de cele mai gingase flori ale campiilor, poetul le incununa cu ghirlande mirositoare de frunze de viorele, de trandafiri, de micsunele etc. si astfel se poate cunoaste subiectul unui cantec chiar de la cel intai vers. Romanii dovedesc, prin aceasta forma poetica a improvizarilor lor, o si mai stransa rudire cu fratii lor din Italia, caci in cantecele poporale ale umbrilor, ale ligurilor, ale picenilor si ale piemontezilor, frunza e inlocuita prin floare. De pilda: Fior de viole Li vostri ochietti furono le strale Che fece la ferita che mi dole etc. | |||
|
|
|||
| I Frunzulita de dudau! S-a aflat la Movilau De Codreanul cela rau, Ca se primbla prin ponoare Prin potice fara soare, Cu sarica bocsaneasca Si caciula turcaneasca, Nime sa nu mi-l cunoasca. Mult e mandru, sprintenel Cel voinic, cel voinicel! Si tot cata-un calusel Roibulet, cu parul cret De-al lui Codrean dragulet. Mult alearga, s-osteneste, Cal pe ganduri nu gaseste; Cati fugari i s-arata, El de coama-i apuca, Peste tufe-i arunca. Daca vedea si vedea Ca norocul nu-l slujea, In baltag se rezema, Colea-n vale se lasa, Colea-n vale, la stramtoare Unde trec mocani cu sare. Iar in drum cat se punea, C-un mocan se intalnea Si din gura-asa-i graia: "Cale buna, mai muntene!" "Multumim, frate Codrene!" "Mai Mocane fratioare, Nu ti-e roibul de schimbare? Sa-ti dau chebea din spinare S-un car mare plin de sare, Un car mare cu opt boi Sa mergi bogat de la noi?" "Nu mi-e roibul de schimbare, Nici mi-e roibul de vanzare, Ca cu mama roibului Platesc valea Oltului, Si de-as vinde pe roibul, As plati Movilaul." "Alelei! mocanas draga, De mine dorul se leaga. Fa si tu pe dorul meu Ca bun e cel Dumnezeu! Da-mi pe roibul dragulet, Ca sa cerc de-i soimulet. De-i mi-a placea umbletul Eu ti-oi da si sufletul." Mocanasul se pleca, Codrenasu-ncaleca Trei rugini el ii tragea, Astfel roibul meu fugea Vaile se limpezea! Se ducea hotul razand, Fugea roibul nechezand, Iar mocanul sta plangand Si din gura tot zicand: "Alelei! mai Codrenele! Te vezi de pe sprancenele Ca esti facator de rele. Vin', Codrene, inapoi, Da-mi incalte cei opt boi, Cativa bani de cheltuiala Si chebea de primeneala." "Ba-ti fa cruce, mai mocan, Zi c-ai cinstit pe Codrean, Ca de-oi veni inapoi In loc de car cu opt boi, Ti-oi da niste pumni zgarciti De ti-or parea bani gasiti" Si s-a dus, s-a dus, s-a dus Pan' ce soarele-a apus. III Frunza verde de aluna! Codrenas cu voie buna Se urca in deal la stana, Se urca si chiuia Toti ciobanii ca fugea! Numai unul ramanea, Langa foc se intindea, Bolnavior ca se facea, Codrenas il pricepea Si din gura-asa-i zicea: "Manca-te-ar lupii cioban! La ce te mai faci viclean Ca ti-oi trage-un iatagan De-i sari ca un soldan! Scoal' de-mi alege-un carlan, Carlanas de la Ispas Tinerel, rotund si gras." El carlanul si-l lua, La ciochine si-l lega Si cu roibul iar pleca, Si cu roibul se lasa Colo-n vale la Santa, La Santa, la crasmareasa Cu ochi mari de puica-aleasa. Bea Codrean, se veseleste, Cu Santa se dragosteste Si de plata nici gandeste. Bea Codrean si porunceste, Iar crasmaru-ngalbeneste Si porunca-i implineste. "Mai badita, mai crasmar! Ada-o plosca de Cotnar Si una de Odobesti Daca vrei sa mai traiesti!" Plostile Codrean lua, La oblanc le anina, Crasmarita saruta, Si cu roibul iar pleca Si cu roibul se lasa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului, Locasul viteazului. El la umbra se punea, Carlanu-ntreg si-l frigea, Masa mandra-si intindea, Si manca, bea, veselea, De potira nici gandea! Dar potira-l urmarea, Potira arnauteasca Cu iarba vanatoreasca, Unde-a da sa nu greseasca! Codrenas cat o vedea, Plosca la gura-aducea, Iar potira-i tot zicea: "Da-te, Codrene, legat, Sa nu te ducem stricat." Codrenas le raspundea: "Mielu-i gras, ploscuta-i grea, De sunteti niscaiva frati, |
|||
Pune poezia Codreanul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |