Iordachi al Lupului

Vezi toate poeziile poetului



I

Jos, pe apa
Pr utului,
In tinutul
Husului
La casele
Lupului
Mers-a ura
Domnului!
Mers-a ura si lovit-a,
Pe
Iordache prapadit-a!
El cu
Domnul se-nvrajbea
Si calare pribegea
Pe drumul
Bugeacului,
Scaparea pribeagului,
Si cu bine el sosea,
Adapost el isi gasea
La saraiul
Hanului,
Cumnatul sultanului.
Frunza verde macies,

Mare groaza-i sus, la
Iesi,
De
Iordache c-a sa vie
Sa aduca grea urgie
De tatari cumpliti gramada
Sa le deie tara-n prada!
Boierii se adunara
De la targ si de la tara
Si trei zile se vorbira,
Trei zile se sfatuira
Lui
Iordache, sa-l insele,
Trimitandu-i magulele
S-un poclon de zece pungi,
Patru saluri tot in dungi,
Doua scurte, doua lungi.
S-un fugar frumos, domnesc,
De soi bun, moldovenesc,

Si o carte mare-nchisa
Ca de la
Domnie scrisa,
O hartie-nselatoare,
Poftitoare, rugatoare,
Ca sa vie-Iordache-acasa
La
Maria cea frumoasa.
Iar de-i trebuie domnie,
I-o da
Voda cu fratie,
Intre ei pace sa fie!. Iordachel se-nveselea,
Iara hanul ii graia:
"Zece zile mai asteapta
Ca sa ai tu parte dreapta,
Caci am scris la-mparatie
Pentru-un firman de domnie,

Si cu
Zaria, bun viteaz
Ce-i cam negru pe obraz.
Toti cu inimile drepte,
Slugi viteze si-ntelepte;
Oameni buni si credinciosi
Ce-s la masa rusinosi,
Dar la lupta hartagosi!

II

Vinerea spre sambata,
El
Maricai s-arata
Si cu drag o saruta
Multumind lui
Dumnezeu
C-a sosit la locul sau.
Dar in lume cine stie

Ori de nu, ia-ti oastea mea
Si cu dansa fa ce-i vrea."
"Ba, eu oastea n-oi lua,
Ca tara m-a blestema.
Cine-aduce oaste-n tara
Sub blestemul tarii piara!"
Astfel dac-a cuvantat,
Cu hanul s-a sarutat
Si spre tara a plecat
Cu
Marin si cu



Ciocan,
Cu
Lisandru cel balan,

Azi si maini ce-o sa mai fie!.
Iata-un grec, unul
Zoila,
Om de vrajba si de sila,
Un trimis de la domnie,
(Negre zilele sa-i fie!)
Olaceste se ducea
Si la domn stire facea
C-a sosit
Iordache-acasa
La
Maria cea frumoasa!
Frunza verde alunica,
Grea pulbere se ridica

De la
Iesi inspre
Milesti,
Iar printr-insa ce zaresti?
Arnauti cu susanele,
Cu argint pe la otele.

Lefegii si darabani
Cu-ai lor mandri capitani.
Iordachele, te fereste,
Cursa rea ti se gateste!

Cei ce vin calari la tine
Nu vin ca sa se inchine,
Ci vin cu porunci domnesti
Si cu ganduri dusmanesti.
Frunza verde porumbica!
Dragalasa de
Marica
Pe
Iordache mi-l trezea
Si din gura-asa-i graia:



Dar pe ganduri mult nu sta,
Ca
Lisandru-i aducea
Carte mare si-i zicea:
"O ceata de oameni multi,
Lefegii si arnauti,
A sosit aici din sus
S-asta carte ti-au adus
Cu poftire boiereasca

"Hai, frate, la biserica
De sfanta
Duminica,
Ca de cand ai pribegit
Sufletul nu ti-ai grijit!"
Iordachel se intindea
Si cu lene raspundea:
"Mergi,
Marico, dumneata,
Ca eu nu ma pot scula,
Drumul lung m-a obosit,
Calul greu m-a ostenit!" Iata, mari, cum vorbea
Ca fereastra se izbea
Si cadea jos la pamant
Fara suflare de vant.
S-o icoana poleita
Trasnea far-a fi lovita.
Maria se-nspaimanta,
Iordache se intrista,

Sa mergi la curtea domneasca,
Dar asculta-ma pe mine,
Caci ce simt eu nu-i a bine.
Tu esti mare cat un domn,
Iar de ai minte de om,
Hai cu toti sa-ncalecam,
Arnautii s-alungam
Si de drum sa ne catam,
Spre
Bugeac sa apucam,
Pe hanul sa-l ridicam
Si foc
Iesului sa dam." Iordachel nu-l asculta
Si din gura cuvanta:
"Ba, m-oi duce la domnie
Ca chiar domnul ma imbie
Si se jura ca va face
Tot ce-oi vrea ca sa
ma-mpace!"

III

Frunza verde de negara,
Pe cel drum in zi de vara,
Ce se vede stralucind
Si spre
Iesi inaintand?
Un radvan cu telegari,
Sese negri armasari,
Si-n radvanul boieresc
Un luceafar pamantesc,
Cu chip dulce femeiesc.
Iar pe langa cel radvan,
Calare pe-un nazdravan,
Merge mandrul
Iordachel
Cu slugile dupa el:
Slugi cu inimile drepte,
Intelepte si destepte,
Ce-s la masa rusinoase,
Dar la lupta hartagoase.
Apoi venea dupa ei
Ceata de arnautei,
Lefegii si darabani
Cu-ai lor mandri capitani.
Ei la
Iesi cat ajungea,
Iordache la domn mergea,

Dar domnul cat il vedea,
De manie s-aprindea
Si striga: "Jos pe covor,
Taiati-i capul din zbor." Un calau se repezea,
Iataganu-si netezea,
Dar
Iordache-l astepta,
O palma voinica-i da,
Cat calaul jos pica.
Apoi el se intorcea
La
Lisandru de-i zicea:
"Tine tu sabia mea
De-mi taie capul cu ea,
Ca nicicum nu m-a durea."
Iar
Lisandru, oftand greu,
Raspundea: "Stapanul meu!
Painea, sarea ti-am mancat,
Nu ma vari la pacat!"
Din nou voda poruncea,
Arnautii se-mbrancea,
Pe
Iordache s-aruncau,
De par lung il apucau,
Pe covor il intindeau
Si din zbor capu-i taiau.

Capul se rostogolea,
In sange se tavalea
Si pe scari se cobora
Si-n radvan apoi sarea.
Iar
Marica, vai de ea!
Capu-n brate apuca
Si plangand la el cata,
Si bocind il saruta,
Cand pe frunte, cand pe gura,
Cand pe gat, la-ncrestatura.
"Alei!
Doamne! striga ea,
Faca-se pe vrerea mea!
Doamna ta sa vaduveasca,

Neamul tau sa caliceasca,
Targul tau intreg sa arda
Si domnia-ti sa se piarda!" Frunza verde siminoc,
La
Iesi arde mare foc.
Bate para prin
Milesti,
Zbor taciunii la
Latesti,
Scanteile-n
Barlanesti,
Pana pe la
Ciocanesti,
Si duc veste de-ngrozit
Ca
Iordache a pierit
Si ca focul a zbucnit
Din blestemul cel cumplit!



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Iordachi al Lupului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani