Lunca din Mircesti

De o tainica vibrare, de-un avant inspirator
Ce-i aduc in piept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.
Este timpul re-nvierii, este timpul re-nnoirii,
S-al sperarii zambitoare, s-al placerii, s-al iubirii,
Pasarea-si gateste cuibul, floarea mandrele-i culori,
Campul via sa verdeata, lanul scumpele-i comori.
Sus, paingul pe un frasin, urzind panza-i diafana,
Cu-al sau fir de-argint subtire face-o punte-aeriana,
Iar in leagan de matase gangurul misterios
Cu privighetoarea dulce se ingana-armonios.
Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori zburatoare,
Se-ndragesc in perechere pe san alb de lacrimioare,
Si, ca roi de pietre scumpe, gandaceii smaltuiti
Stralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.
O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica.
Ascultati! stejarul mare graieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocarlia, soarele cu albul nor.
Fluturul cu planta, raul cu limpidele izvor.
Si stejarul zice ierbii: Mult esti vie si gingasa!
Fluturasul zice florii: Mult esti mie dragalasa!
Vulturul uimit asculta ciocarlia ciripind;
Rau, izvoare, nouri, raze se impreuna iubind.
Lunca, lunca, draga lunca! rai frumos al tarii mele,
Mandra-n soare, dulce-n umbra, tainica la foc de stele!

Ca gradinile Armidei, ai un farmec rapitor,
Si Siretul te inchide cu-al sau brat dezmierdator.

Umbra ta, racoritoare, adorminda, parfumata,
Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.
Ca o nimfa panditoare de sub arbori infloriti
Ea la sanul ei atrage calatorii fericiti.
Si-i incanta, si-i imbata, si-i aduce la uitare
Prin o magica placere de parfum si de cantare,
Caci in tine, lunca draga, tot ce are suflet, grai,
Tot sopteste de iubire in frumoasa luna mai!