Malul Siretului - comentariu Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri face, in literatura romana, legatura intre pasoptism, ramas minor valoric, in ciuda elanurilor deosebite ce prefigurau o literatura monumentala, si literatura junimista care a avut cea mai mare anvergura in romantismul romanesc. Virgil Nemoianu identifica doua varste / realizari ale romantismului: prima Biedermeier, preromantismul si pasoptismul, la noi, si Romantismul inalt (eminesciaN), vizibile cam in toate culturile europene. Prin Pasteluri, Vasile Alecsandri a reusit sa evite o schisma valorica in interiorul miscarii romantice romanesti. Datorita acestor texte, cultura romantica pare organic evolutiva, gradata ascendent, de la traditie inspre modernitate, de la conservatorism inspre liberalism. Dorinta scriitorului a fost sa concilieze clasicismul cu romantismul, literatura occidentala cu aceea romana. in mare parte, a reusit.



Ciclul Pasteluri a fost realizat in solitudinea Mircestilor, unde se retrasese poetul. A fost publicat in revista "Convorbiri literare" intre 1868-l869. in total sunt aproximativ patruzeci de texte. Desi initial Junimea aparuse ca o reactie impotriva mediocritatii culturii pasoptiste, acest gest al lui Alecsandri e o punte intinsa din partea junimista catre aceea anterioara lor, dar si invers, caci aceste texte prefigureaza natura spiritualizata din poezia eminesciana.



Specia, introdusa la noi de Vasile Alecsandri, este imprumutata din pictura si se refera la un text al genului liric, in versuri, de dimensiuni reduse, care descrie o imagine din natura in culori discrete, calde, mate, imagine asociata unei stari, unui sentiment, conform ideologiei romantice. Aceste scurte poeme descriptive exprima, insa, si un fel de a fi de origine clasica: sunt echilibrate, vitaliste, diurne, pozitive, dionisiace. Sunt ordonate calendaristic dupa modelul poeziei bucolice, narative (model al lui AlecsandrI) sau dupa acela calendaristic thompsonian. De asemenea, surprinde idila incadrata in tablou, caracterul predominant static al poeziilor, peisajele feerice, imaginile auditive, simple; lirismul adesea obiectiv, in aparenta, contrazis in final de exprimarea unei trairi personale (dar si personalizate, asumate cu simplitate si naturaletE), de expunerea unui efect comic - gratios. Toate pastelurile sunt dominate de tehnica impresionista in realizarea imaginilor vizuale - poetul e atent la nuantele in care se descompune lumina, la unghiul din care sunt luminate obiectele, la limitele foarte precise intre diferite nuante cromatice in cadrul aceleiasi imagini.



Tema pastelului e precizata in titlu (constructie nominala) - descrierea unei imagini generale a Siretului si a vecinatatilor sale intr-un moment incert, dimineata, dupa momentul auroral. Prima strofa din cele patru catrene, cu saispre-zece-saptesprezece silabe in ritm trohaic (optimist, muzical, dinamic, aproape sacadaT), cu rima imperecheata, pe cat de simpla, pe atat de previzibila, uziteaza un lirism obiectiv, prefigurare a impersonalitatii artistice parnasiene. Exista o remarcabila simplitate si simetrie: versurile unu-trei au cate un epitet si o comparatie intr-o imagine vizuala panoramica, dar versul al patrulea contine si o metafora explicita, care face din raul sinuos un personaj fabulos:

"(un balauR) ce in raza diminetii misca solzii lui de aur" (s.n.). Se observa folosirea fanteziei (element romantiC), a analogiei si a proiectarii in fantastic a unei imagini reale. Tabloul acesta, de un dinamism somnolent, se lumineaza in final si se asociaza unui sentiment viguros, pozitiv, o atitudine dionisiaca, participativa. Exista o simetrie si intre prima si a treia strofa in ceea ce priveste simplitatea stilistica si absenta marcilor gramaticale subiective. Doar cateva personificari si un epitet diminutival ("viespe sprinteioara"), impreuna cu enumerarea catorva elemente ce compun tabloul dezvaluie o atitudine afectiva a eului liric, care amesteca mimesisul clasic aristotelic cu implicarea specific romantica.



In schimb, simetria strofelor doi-patru are la baza prezenta eului liric contemplativ, nostalgic si usor melancolic {"privesc cum apa curge", "gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale"). Ultimul catren are o hiperbola, figura de stil preferata de pasoptisti, adecvata entuziasmelor si prabusirilor pe care le-au trait ei:

"lunca-n giuru-mi clocoteste!", marcata cu un semn de punctuatie adecvat, in peisajul cu elemente diverse:

"salcia pletoasa", "soparla de smarald", "salbaticele rate" etc, imaginea raului e dominanta. Limbajul e arhaic-regional ("bulboace", "nour", "giur", .cata"), dominat de verbe (sugestie neechivoca a dinamiculuI) la timpul prezent - continuitate a naturii, permanenta a contemplarii, ideea unei ipostaze etern umane. Unitatea tabloului, in ciuda a doua planuri aparente (contemplator - obiect contemplaT), e data de campurile semantice vegetale sau animale care pot fi legate, suprasemantic, de imaginea de ansamblu a Siretului.



Poetul observa aceste elemente si pare hipnotizat, cade in reveria de tip romantic, ce valorizeaza elementele realului, intr-o atitudine idealizanta.

Poeziile poetului Vasile Alecsandri