MIEZUL IERNII
In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!Stelele par inghetate, cerul
pare otelit,Iar zapada cristalina pe ca^mpii stralucitoarePare-un lan de diamanturi
ce sca^rta^e sub picioare.
Fumuri albe se ridica in vazduhul sca^nteiosCa inaltele coloane unui templu
maiestous,Si pe ele se aseaza bolta cerului seninaUnde luna isi aprinde farul
tainic de lumina.
O! tablou maret fantastic!... Mii de stele argintiiIn nemarginitul templu ard
ca vesnice faclii.Muntii sa^nt a lui altare, codrii organe sonoareUnde crivatul
patrunde, scota^nd note ngrozitoare.
Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;Nici un sbor in atmosfera, pe zapada
nici un pas;Dar ce vad?...in raza lunii o fantasma se arata...E un lup ce se
alunga dupa prada-i spaima^ntata!
V.Alecsandri.
Autor: Vasile Alecsandri Poezia MIEZUL IERNII de Vasile Alecsandri
|