Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Toma Alimos

Vezi toate poeziile poetului
Pamantul din tarile locuite de romani e vestit pentru calitatea sa manoasa. E un soi de pamant vegetal, negr u si gras, care da roade imbelsugate. De aceea romanii l-au sanctificat in gandul lor si ii zic sfantul pamant! el te hraneste, el te adaposteste, el te inveleste! Vechii romani dadeau pamantului numele de mama. Icoana vie si admirabila de fuga calului. In toate baladele unde se pomeneste de alergari de cai, poetii poporului se intrec in imagini de o sublima frumusete. In povesti, caii fetilor-frumosi ii intreaba totdeauna cum sa-i duca: ca vantul ori ca gandul?






Departe, frate, departe,
Departe si nici prea foarte,
Sus, pe sesul
Nistrului,
Pe pamantul turcului,
Colo-n zarea celor culmi,
La groapa cu cinci ulmi
Ce rasar dintr-o tulpina
Ca cinci frati de la o muma,
Sedea
Toma
Alimos,
Boier din
Tara-de-Jos;
Sedea
Toma cel vestit
Langa murgu-i priponit,
Cu tarusul de argint
Batut in negru pamant.
Si pe iarba cum sedea,

Mandra masa-si intindea
Si tot bea si veselea
Si din gura-asa zicea:
„Inchinare-as si n-am cui!
Inchinare-as murgului,
Dar mi-e murgul cam nebun
Si de fuga numai bun,
Inchinare-as armelor,
Armelor surorilor,
Dar si ele-s lemne seci,


Lemne seci, otele reci!
Inchina-voi ulmilor,
Uriasii culmilor,
Ca sunt gata sa-mi raspunza
Cu freamat voios de frunza,

Si-n vazduh s-or clatina
Si mie s-or inchina!“
Iata, mari, cum graia
Ca-n departe auzea
Un nechez ce nechezea
Si se tot apropia.
Toma-ncet mi se scula,
Peste campuri se uita
Si zarea un hotoman
Pe-un cal negru dobrogean,
Un cal sprinten voinicesc
Platea cat un cal domnesc.
Hotomanul nalt, pletos
Cum e un stejar frunzos,
Era
Mane cel spatos
Cu cojoc mare, mitos,
Cu cojoc intors pe dos,
Si cu ghioaga nestrujita,
Numai din topor cioplita.
El la
Toma-ncet venea

Si din gura-asa-i graia:
„Alei!
Toma
Alimos,
Boier din
Tara-de-Jos,
Ce ne calci mosiile
Si ne strici fanetele?“
Boier
Toma
Alimos
Ii da plosca cu vin ros:
„Sa traiesti,
Mane fartate!
Da-ti mania dupa spate
Ca sa bem in jumatate“.
Mane cu stanga lua,
Cu dreapta se inarma,
Palosul din san scotea
S-asa bine-l invartea,
S-asa bine mi-l chitea
Ca pe
Toma mi-l taia
Pe la furca pieptului
La incinsul braului
Deasupra buricului
Unde-i greu voinicului.

Toma crunt se oterea
Manea-n scari se-ntepenea,
Dos la fuga si punea.
„Alelei! fecior de lele!
Caci rapisi zilele mele!
De te-as prinde-n mana mea,
Zile tu n-ai mai avea!“
Si cum sta de cuvanta,
Matele si le-aduna,
In cosuri si le baga,
Pe deasupra se-ncingea
Si la murgu-i se ducea
Si cu murgu-asa graia:
„Alelei! murgulet mic!
Alei! dragul meu voinic!
De-ai putea la batranete
Cum puteai la tinerete!“
Murgul ochii-si aprindea,
Nechezea si raspundea:
„Iata coama, sai pe mine,
Si de-acum te tine bine.
Sa-ti arat la batranete
Ce-am platit la tinerete!“ Toma iute-ncaleca,
Dupe
Mane se lua
Si mereu, mereu striga:

„Alelei! murgulet mic,
Alei! murgul meu voinic,
Asterne-te drumului
Ca si iarba campului
La suflarea vantului!“
Murgul mic se asternea,
Mane-n laturi se zarea,
Toma turba si racnea:
„Taiatu-m-ai talhareste,
Fugitu-mi-ai miseleste.
De te-as prinde-n mana mea,
Zile tu n-ai mai avea.
Stai pe loc sa ne-ntalnim,
Doua vorbe sa graim,
Doua vorbe otelite
Cu palosele graite!“ Mane-n laturi tot fugea,
Iara
Toma-l ajungea
S-asa bine mi-l chitea
Ca din fuga mi-i taia
Jumatate-a trupului
Cu trei coaste-a negrului!
Mane-n doua jos cadea,
Toma murgului zicea:
„Alelei! murgulet mic.
Alei! dragul meu voinic!

Ochii-mi se painjenesc,
Norii sus se invartesc.
Te grabeste-alearga, fugi
Si ca gandul sa ma duci
Colo-n zarea celor culmi,
La gropana cu cinci ulmi,
Ca eu, murgule,-oi muri
Pe tine n-oi mai sari!
Iar cand sufletul mi-oi da,

Cand nu te-oi mai dezmierda,
Din copita sa-ti faci sapa,
Langa ulmi sa-mi faci o
groapa
Si cu dintii sa m-apuci,
In tainita sa m-arunci.
Ulmii ca s-or clatina.
Frunza ca s-a scutura,
Trupul ca mi-a astupa!“





Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Toma Alimos pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani