Viscolul
Crivatul din miazanoapte vajaie prin vijelie,
Spulberand zapada-n ceruri de pe deal, de pe campie.
Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian,
Ca nisipurile dese din pustiul african.
Viscolul framanta lumea!... Lupii suri ies dupa prada,
Alergand, urland in urma-i prin potopul de zapada.
Turmele tremura; corbii zbor vartej, rapiti de vant,
Si rachitele se-ndoaie lovindu-se de pamant.
Zbierat, raget, tipet, vaiet, mii de glasuri spaimantate
Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Si-n departe se aude un nechez rasunator...
Noaptea cade, lupii urla... Vai de cal si calator!
Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire
Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire
O casuta dragalasa cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospetie il intampina zambind!
Autor: Vasile Alecsandri
Poezia Viscolul de Vasile Alecsandri
|
