CENTAURUL

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Ascuns in desisul destinului meu,
Ascut sageti, ciocnesc fier si piatra.
Insumi amnar, visul cremene: limbi de curcubeu,
Herghelii de flacari isi tasnesc nechezul pe vatra.
Singuratec in muntii intelepti,
Sihastria mi-e impodobita cu jocuri.
M-am desprins greu de stanci, de brazii drepti,
Dintre ursii mosneni alungati de focuri...
Deplina-mpletire, tacere si gura,
Ma-nconjur de mine si-mi chem un contur.
Cobor spre argile din alba-mi structura,
Ma urc pan la aur la spiritul pur.
Cuceriri, cuceriri. Dospiri in strabuni,
Corcituri. Strang lacrimi. Culeg floare...
Lin licarind din vagauni,
Amforele gandului le inalt spre izvoare.
Iata, vazui nor senin. Cum? Nu-ntrebati.
Noi nu suntem copaci, frunza sa ne cada.
Slava si aur,centrauri fartati,
Cu mine peste plaiuri, cavalcada.
Muntele canta cu aurora-n gheare
Din toata roua codrilor de pasari si fiare...
Nu-i de-ajuns tolba din care trageti;
Inima e o alta tolba cu sageti...
Curpenii jindului greu m-au incins.
Paclele dorului stau lungi si grele...
Nascut, nu facut. Cine mana si-a-ntins
Pe tintarul cerului sa se joace-n stele?
Nu-i chip? Nu-i slobod? Atunci aici jos,
Ravna. Gatlej pururi uscat. Cat ne-o fi lerul,
Tot ce-i mai mare, mai scump, mai frumos.
Sa bubuie sub noi pamantul cum tuna cerul.
Dara mareata, dara de fapte,
Dureze punte peste zi si noapte...
Noroc, hoti de viata! Vreau destin umplut
Ochi, ca un chiup cu vin biruitor,
S-apoi, inapoi, in piatra si-n lut,
Urcior spart de taria dorului dupa izvor.

Zbucnit de sub peceti, in pridvoarele lumii,
Privii dimineata peste umerii timpului gol,
Puterea nu-si afla lacas in zidirile lumii:
Faptele sufletului si marea-nlauntru ocol.
Culmea vasala spre vai sta-nchinata,
Din tine spre tine nu poti sa treci.
Stanca e de carari insailata,
Intre carne si suflet nu bat poteci.
Cimbrul fu mai viteaz ca noi cuceri vazduhul.
Dezleaga-ti mireasma din inimi tare,
Avanta-ti polenul si scutura-ti duhul.
Sangele-si trage obarsia din marile-amare!
Sirene ratacite mai canta inca-n el
Si cormoranii rosii se sfasie inchisi.
Smulge-ti un schiptru-aromat, toarna-ti inel.
Si-ncepe domnia din anii nescrisi.
Asezari de-nceput, launtrice zidiri,
Caci orice stapanire porneste cu cetate,
Santuri si lanturi adanci pe simtiri,
Metereze-n gand, porti cu amintiri ferecate...
Temelii de chin, cheama uriasii sa-ti ajute.
Sobolii vicleni au stiinta hrubelor crunte,
Blocuri de vointa peste namestii de virtute,
Bolti de dar, graiul zvarlit punte:
Nemuritoare, cetatea si-a nfipt aripa pe munte.
Dar alba semetie din care rad strajerii
Se sprijina-n adancuripe parghia durerii.
Voievod rar iti vezi supusii trudnici in vale,
Vremea, vechil spurcat, ii mana la munca,
Sa scurme jos, rasturnand in ogoarele tale
Suflet negru, suflet rodnic, pamant gras de lunca.
Zabavnic cati la semne si pasari totodata,
Stau corbii-n norii negri ca schimnicii in strani
Si inima isi paste in pajistea-ntristata
Un sange ce se cere sa galgaie prin rani.
Fiara zeilor, fiara trufasa murmura-n jug.
Sub maduva luminiimai lina ca un vant,
Mangaierea mortii trage alaturi cu ea in plug,
Si sub copite sfinte plange-ntaiul pamant.

Dibuire-n azur, iubire. Copca in cer deschisa,
Conac de lumina pe oarbe vai de nori...
Ma tulbura minunea imbobocita-n clisa.
Vad fecioria lumii sub hoarda de fiori,
Genuna diminetii cu alba ei racoare
Se dezgheta-ntr-un iezer de aur zambitor.
Lin, turturii somnului picurau lingoare,
Topiti in abureala si adancimi de dor...
Pandeam vanatul vanat venind inspre sageata
In pajistea straina la margini de destin.
Fosnea tufisul soartei banuitor si, iata:
Mi-a izvorat din zodii, in loc de ciuta, o fata...
Calca pe flori si ganduri naluca de senin:
Toti vulturii vointii-mi cazura in valtoare
Si gandurile-mi toate-i picara la picioare,
Curate, scuturate de patimi si venin.
Dezmeticire in azur. Iubire. In carnea smerita prag.
Intre noaptea trupului Si zorii sufletului inganare,
Ma indragesc pe mine in tot ce-mi fuse drag
Si-mi trece ingereste vremea cea mare.
Amestec firi vrajmase. Imbunez duhuri rele.
Huma scoate rasfrangeri din lumea cealalta,
Un sarpe lunatic coteste intre stele
Si broastele canta in cerul din balta.
Lovit de dor scot sunet de aur greu
Si lumea toata-i numai ecoul meu:
Luceferi si gaze, cu pasari si pesti
Plutesc analoage si-alaturi pe apa,
Oglindiri ideale, imagini ceresti,
Potrivnice in planuri, se strang sa se-ncapa,
Zabovire-n azur... Iubire, ea mi-a zambit...
De sub cununita sprancenelor ochii m-au tintit,
Steme-albastre batute-n cerul fruntii nalte.
Fulger de sange. Piatra suava... Val vioi incremenit.
Duh alb de adorare incepe sa tresalte,
Mila de boiul crud, mila de maini, de mijlocul subtire,
M-am atins de parul ei ca de-un viitor despletit
In care gungura Sibila oracole de fericire.
Am dus-o pana-n sat coborand in nestire.
M-a-ndemnat sa mai viu, zburator nezarit.
Varsa-ti, noapte averile de argint innegrit,
Intinde-ti, bezna, uleiul negru peste fire,
Zbor si sobor in azur... Iubire, iubire...
Suflet pe-o cruce din doua suflete rastignit.

Caraule cerului, Carul-mare, proptit pe Negoi.
Buciumul nu mai gomana fara de-ogoi.
Stana doarme. Pandar un foc de tarsi,
Mocnind mistuit intre bolovani.
Sub sarici, zgribuliti, pastori agatarsi...
Ceas negru. Tropot... Liniste-njughiata... Dusmani...
Ce ne calcati taramurile, mocani?
Iepele voastre scornesc gadilari prin noapte,
Miresme alintate pe brate moi de vant
Ne patrund in vintre ca niste soapte...
Pofte-aprinse. Oi furate (si coapte...
Nunta de carne si jar), imbuibare si cant...
Pamantean darz, scit ortoman buimac de somn,
Jos maciuca! Ramat si chiot in tarc?
Nu sunt urs jacman, iti sunt domn,
Iau dijma cu brat incordat pe arc.
Dulaii, ulmasi priceputi, au tulit...
Surla rasturnata sta-ntr-un pes,
Ciobanii legati fedeles...
Bar-bar, ciopor rasluit, carlani si mioare,
Berbeci de soi cu par ciufulit...
Bar la frigari. Jeliti? Sufletul, inalta erezie nu moare,
Sus la caldarea zmeilor vei fi ciobanita bine,
Prada alba cu miros de lapte dulce,
Ugerul doldora de lumina al lunii pline
Ne lumineaza calea trecand sa se culce.
Melcul noptii se taraste in coarne cu luceferi bulbucati,
Stancile rumega linistea ca zimbrii culcati.
Stana mursecata mai tremura-n urma.
Umbre cocosate de greul poverii
Cotim... Si deodata peste ciobani si-a tacerii...
Ajunsi, tarmul mahnirii taie si desparte,
Cu sabie-ncovoiata, biruinta de biruitori;
Asta-i izbanda? Prada ce se-mparte?
Sus pavaza de ganduri intre noi si moarte,
Nu va priviti mainile, ziditori.
Trist in morile de vant ale Rasaritului, departe
Bezna se macina-n faina de zori.