DIN VOLUMUL URCUS - CUPA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

I

Cuget revarsat peste tarmi de poezie,
Mal de iad cu ceresti aluviuni,
Sanburii de azur au rodit erezie,
Singura bezna-mi izvori minuni.

Albastre rapi de raiuri n-oi mai privi vreodata,
Caci vad mereu si-aievea cu pumnii razvratiti
Din cer pana-n adancu-mi varsandu-se surpata
O neagra cataracta de ingeri pravaliti.

In piatra-nchipuita de-atuncea, rob cioplirii,
Imi tainui nemurirea ca pe-o fapta rea,
Lucrez fara hodina la forma fericirii
Si n-am decat o mana cu cu colb de cer in ea.

Dar ce-nrudiri cu zeii pe piscuri ma ridica
In sulite cu sacra cununa de noroc?
Cum Cum am cuprins fecioara in bratul fara frica,
Cu piatra fericirii m-au lapidat pe loc.

II

Somn roditor de vise ubri peste gheene
Si-n ochii ce pastreaza domesticitul foc
Sub pleoape panditoare cu aripe de gene
Am gazduit surasuri si lacrimi la un loc.

Pe cin sa-mi razim plansul si frageda lui mare
Cu radacini in moarte cand vad fara sa stea
Prin mintea noptii luna trecad ca o visare
Si amintirea zilei luand chip taiat in stea?

Ma mangaiam cu basmul zidirii pamantene,
Prin slava albe imnuri de nori calatoreau,
Pauni ca heruvimii cu ochi saditi in pene,
Si lupii ca pastorii nostalgic buciumau.

III

Cand galbena vecerna a toamnei iar ma arde,
Din occident de para in ceasul dens de dor,
Lin pasarea ursitei se lasa peste coarde
Si alauta pieptului imi auie a zbor.

In alba-i visterie de oase puse-n furca
A eroica tristete a lumii a-mpietrit.
Auzi-l greu din aur launtric cum se urca
Sunetul sufletului sleit.

IV

Dar golfurile noastre noian de vant le bate
Zacem mosii de carne pe-un baragan polar,
Si in duiumul de singurate
Inimile-ntre noi stau pietre de hotar.

Mai sus ca un luceafar sau si mai departate
Sunt albele ei glezne sub norul recii rochi,
Poiana luminoasa a fruntii aplecate
Cu iezerele verzilor ei ochi.

Boltisem vremea-n jurul molaticei copile...
Mi-a luat-o-n afunzisuri cand au trecut in drum
Pe sub arcada celei mai joase dintre zile
Corabiile toamnei cu puntile de fum.

Intarziasem singur pe clinele gandirii
Si-n zid de versuri umbra iubitei am inchis:
Cine va bate lumea cu varga nemuririi,
Sa trec laea prin moarte pe-un cald nisip de vis?

V

Ca m-am cioplit in trepte sa urc spre paradisul
In care doarme urma aprinsului meu pas?
Din toata limpezimea de templu mi-au ramas
Coloanele tristetii pe care-mi sprijin visul.

Mi-e trupul hartuita merinda a iubirii
Si zimti fierbinti de simturi misteru-i zdrentuiesc.
Unde-i puternica dimineata a infaptuirii
Cand numerele canta si linii dantuiesc?

Cum poti senina cheie a vrjilor in mana,
Coboara, poezie, in adancimi de chin,
Descuie duhul vesnic din veacuri de tarana
Si-ntinde-i rece cupa, tu, limpede stapana,
Ascultatoarea-mi forma s-o umple iar deplin.

VI

Pastaile-amintiriiuscate suna stranii
Din ghimpi de dor si boabe salbatece de ura.
Respir pustiu si ciuda, ma-nec in vreme, anii
M-acopar, trec de umeri, m-aajung pana la gura.

Departe tineretea si-a scuturatbolizii,
Surasu-i meteoric fu scrum. Din clipa cand
Iubirea peste suflet varsa-ndelung acizii
Am fostt intreg o spuma de huma rea... Acum

Ascult cum calca ceasul cel mai inalt... Ce plin,
Ce pur si singuratec, descatusat din vreme,
Cu pas etern... si-n cupa launtrice-i poeme
Pe fund de vis durerea cristalizeaza lin