Sonet CC

Credeam ca gelozia-mi va ruina iubirea,
Cum face camatarul cu victima plapanda;
Dar m-a-nselat: nu numai ca nu-i opri sporirea
Ea insasi s-a adaos la dragoste dobanda.
Aci-ti scot un zambet mai rau ca o capcana.
Aci-mi-ntinde-un inger aripa-mbratisarii;
Atingerea-ti acuma mi-e har acum prihana,
Si iarasi curcubeul fugar al impacarii..
Atatea vii venituri si bogatii de chinuri
Fac sufetul o punga cu avutii de moarte;
Mi-e dor de saracie cu marile-i seninuri,
Cand adoram o umbra si inca de departe
Dar tu nu tine seama, ci iarta-ma mereu:
Asa toti credinciosii ii fac lui Dumnezeu.

(Miecuri, 31 august 1955)