Sonet CCII

Iubirea mea se-ntinde in timp, a ta in spatiu;
Tu patima-ti imprastii pe-un camp fara hotare:
Amici, cai, paji, canalii, femei, caini, printi n-ai satiu!
In dragostea mea, veacul abia-i o sarutare.
Te-mbratisez, si-o ora nu-mi desclesteaza bratul;
C-un vers ti-asez icoana in piscuri de milenii;
Vanez eternitatea sa ti-o-mpletesc in lantul
Cununii pentru fruntea raspantie de genii
N-ajunge o viata? A mea prin tine creste;
Mi-e-o viata clipa in care ma privesti,
Belsug de nemurire surasu-ti daruieste,
Iubirea-mi leonina numai cu ea hraneste:
Durere, soarta, moarte sunt partea celorlalti
Deasupra lor, prin mine, transcezi si te inalti.

(Luni, 12 septembrie 1955)