Sonet CCIII

Ne-nvaluie misterul unei iubiri de zei
Ce si-au ales salasul in lumea trecatoare;
Ciclopeene ziduri de dragoste-nfipsei
In carnea ta uituca si alunecatoare
S-a naruit iubirea, de lut la temelie;
Nici patimile -- stalpii-- n-au mai ramas Stam sterpi
Ne oclesc cu grija amici, vrajmasi: se stie,
Ruinele de temple-s cuibare mari de serpi.
Ei suiera din gauri? E inima mea prinsa
-- Stafie-a nemuririi cand tainici zei eram--
Ea s-a pastrat acolo,chiar sub moloz, nestinsa,
Un ciob, dar arde-ncoltul unde te adoram
Tu te-ai intors in slava virtejului lumesc:
Pacatul fericiriir eu singur ispasec.

(Marti, 13 septembrie 1955)