Sonet CCVI

Te-ncununam cu ganduri de slava si mister,
Ca intr-o liturghie slujita-mpatimirii,
Cerseam extaz cu aripi de flacari in eter,
S-ajungem ipostaza de spaime a iubirii
Dar mi-ai parut prea fraged, prea gingas la-nceput,
Tumultuosu-mi geniu intreg sa ti se-nchine:
Ca-n dragostea-ti ingusta sa-ncap, sa ma stramut,
Tot ce fu greu si mare am azvarlit din mine.
Am inghetat acolo sub bolta idolatra,
Genunchi plecati si frunte pe lespezi mi-am tocit
N-a scaparat o zare in golul tau de piatra.
De ce m-arunci acuma cand insa n-am murit?
Din ocnele iubirii,imbatranit, steril,
Ma-ntorc cu greu la mine, ca dintr-un crunt exil.

(Sambata, 9 octombrie 1955)