Nu mai cunosti aceasta licoare cristalina?
E dragostea: strivita in teascul greu de chin,
Dintr-un sonet intr-altul, am tras-o,ca pe-un vin,
Si vers cu vers, de-a lungul, am limpezit-o, lina.
Ca ochiul unui inger ii este-acum candoarea:
Tumult si spuma, drojdii in drum a lepadat;
Din cruda fermentare atat a mai pastrat,
Imbatatorul spirit, taria si ardoarea.
De oriunde tasneste, o raza sta viata:
La piept strangand cu mila amarul nostru ieri.
In tainica-i lucrare iubirea ne invata
Ca e si-o fericire urzita din dureri:
Potrivnicele-arome zambind, in ea le-mbina
Pocalul sus si-nchina: iti torn in bei lumina.
(Sambata, 11 februarie 1956)
|