Sonet CCXIV

De ce numai pe tine insuti te iubesti?
E lege frumusetea sa o adori oriunde.
Oglinzi si ochi intreaba, si toate vor raspunde
Ca domn al frumusetii, pur archetip, tu esti.
Cum, geamana, te-mbiba launtrica splendoare
-- Eter arzand de taine, de ganduri si simtiri--
Tu,-nalta ipostaza a carnii trecatoare,
Ai luat in lume locul pirdutei nemuriri
Nu-i crima pe picioru-ti ne calca, viermi in drum,
Nici vitiul ca-ti storci hrana din sufletele noastre;
Cazandu-ti jertfe,-- ajungem la ceruri,macar fum,
Si, mistuiti de tine, urca-vom poate-n astre!
Lasandu-ne tulpina osandelor intregi,
Tu-n treacat, numai floarea pacatului culegi.

(Joi, 3 mai 1956)