Sonet CLXXXIV
Tu stii ce lung si aprig luptai ca sa te capat,
Cu mine-ntai, cu tine, cu pizma tuturor...
Razboiul crancen insa urmeaza fara capat;
Sa tin rob, eu, sclavul, pe tine-nvingator,
Nu crut nimic; cuvantul iti canta osanale,
Dar lanci de gand, catrene de versuri te pandesc,
Duh, inima si minte, aprinse arsenale,
Zi, noapte, geniale unelte-mi iscodesc;
In dragoste nu este odihna, numai moarte...
O pace-nseamna satiu, surasul lanced minte,
Acel ce-ti strange mana si pleaca se departe,
Dar rana matrezaste ca un sarut fierbinte:
Iubirea mea-i ca steagul in lupta norocoasa,
Cu cat mai sfasiata, cu-atat mai glorioasa.
(Luni, 23 mai 1955)
Autor: Vasile Voiculescu Poezia Sonet CLXXXIV de Vasile Voiculescu
|