Victor Eftimiu
Nastere: 24 ianuarie 1889, Boboshtice, Albania
Deces: 27 noiembrie 1972
Victor Eftimiu a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducator roman de origine megleno-romana, respectiv membru al Academiei Romane și francmason roman din perioada interbelica.
S-a nascut la 24 ianuarie 1889 in Bobostita din Epir-Macedonia, fiu al unui negustor albanez. intre anii 1895-1897 urmeaza primele clase elementare, in limba greaca, in comuna natala. in 1897 vine pentru prima oara la Bucuresti, impreuna cu tatal sau, si ramane aici mai multi ani, incepand sa invete limba romana.
Din 1905 il gasim stabilit definitiv la Bucuresti, dupa ce mai petrecuse o vreme in tinuturile natale, unde si-a facut si studiile liceale. in 1905 editeaza revista "Speranta, in paginile careia isi va publica si prima poezie. Din 1908 editeaza, impreuna cu Octavian Goga si Ilarie Chendi, revista " Tara noastra. intre anii 1909-1910 intreprinde o calatorie in Europa si se stabileste un timp la Paris; aici scrie piesa insir-te margarite, care il va face cunoscut si-i va determina decisiv inclinarea catre activitatea de dramaturg.
Intre 1920 si 1921 este director al Teatrului National si director general al teatrelor; conduce, dealtfel, cu intermitente, Nationalul bucurestean, fiind un timp si director al Teatrului din Cluj. in 1950 este ales membru al Academiei Romane, are parte de numeroase premii si distinctii de-a lungul prestigioasei sale cariere. Moare in Bucuresti la 27 noiembrie 1972.
A colaborat la ziarele și revistele vremii, intre care: Luceafarul (la care a și debutat in 1904), Viața literara (1906), Țara noastra. In 1932 primește Premiul Național pentru Literatura, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Romane.
Victor Eftimiu ne-a lasat o opera foarte vasta, de peste 100 de volume, rezultanta a unei exprimari in toate genurile literare.- scrie teatru, poezie, roman, povestiri, memorialistica, realizeaza traduceri. Se retine mai ales ca dramaturg, cu cele peste patruzeci de piese de teatru de tematica si forma variate: comedii, drame, feerii, basme dramatizate, de inspiratie autohtona sau alogena, antica, medievala sau contemporana. Ca poet se remarca indeosebi prin cultivarea sonetului, de cele mai multe ori caligrafiat cuminte-, este un bun contemporan cu vremea in care scrie, de aceea seductia lirica apare, mai ales in ultimele sale creatii poetice, coplesita de eveniment.
Volume de versuri:
Poemele singuratatii, Orastie, Editura S. Bomemisa, 1912;
Candele stinse, Bucuresti, Editura Flacara, 1915;
Lebedele sacre, Craiova, Editura Samitca, 1920;
Oda limbei romane, 1927;
Noaptea subterana, Bucuresti, Editura Universul, 1933;
13 Decembrie si alte poeme, Bucuresti, E.S., 1947;
Oda limbei romane, poezii 1906-1956,
E. S. P. L. A., 1957;
Soliile terestre. Bucuresti, E.T., 1961;
701 sonete, Bucuresti, E. P. L., 1966;
Cosmos, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Omul, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973
Poezia Mecca a aparut in volumul 701 sonete, Bucuresti, E.P.L., 1966.
Citeste si:
|
|
