Nascuta-n veghe lunga, in veghe-nlacrimata, A mea vei fi mult asteptata noapte.
Cind inima cuvintelor tresare, Si-un corn de vinatoare e tacerea, Stapinu-acestei nopti ramine-voi.
Peste abisuri, peste surpatura anilor,
Voi simti trecind
Deasupra culmilor primejdioase ale timpului,
Pe visurile mele tari ca stincile,
Caprioara amintirii tale.
Iar de-oi sfirsi plamada cu drojdii de imagini
Sa creasca piine vie cu miezul de poem,
Din tuburile zilei cu sipotul culorilor
Mi s-o deschide-n fata, horire, jocul zorilor ;
Stelara scinteiere vei scapara-n inalt,
Pe cremenile slovii oprindu-te din salt !
|