Pe nisip intalneai pestii, cascatele boturi;
Bronchiile umflate
Disperau dupa tevile unei orgi.
Altii urcau in copacii crengilor uscate
Si marea-ti soptea: "Nu te mai intorci!"
Pasarile se facusera soboli; jumulite, ciumpave,
Sfredeleau noaptea nisipurilor
Stapanita de huhurezi;
Le-ai smuls din malul de scoici si alge bolnave
Si glasuri ragusite au tipat: "N-ai sa ne mai vezi!"
Ceasul isi prelungea osiile-n neantul vecin,
Broastele testoase purtau in spate arbustii carbonizati
Sub devastate amiezi;
Si mii de voci scandau sub tulburatul senin:
"Nu te mai intorci! N-ai sa ne mai vezi!"
|