Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































POEZIA DRAGOSTEI - AUTOR, MARIANA CARDEI

Vezi toate poeziile din albumul ZORI SI ASFINTIT


ACEL FLUTURAS DE NOAPTE

S-a invartit in jurul unei lumanari,
crezand ca-i Soarele.
Era fericit si nu stia ca totu-i minciuna.
Spre ziua, lumanarea s-a stins
si fluturasul a adormit.

Cand Soarele a rasarit in zori
“Acel fluturas de noapte”
avea aripile arse si sufletul zdrobit
O raza timida l-a imbratisat,
Soarele i-a dat aripi noi.

Fluturasul priveste lumanarea,
apoi raza de soare…
Raza e blanda, duioasa…

„Stiu, tu nu esti Soarele!”,
si lacrimi ii scalda privirile,
multe lacrimi, lacrimi de fericire.

“Acel fluturas de noapte” plange
pentru el a rasarit un Soare nou,
Soarele adevarului.




















IUBITUL

Priveam in asfintit cum marea
se legana incet spre mal,
cand te-am vazut venind calare,
pe creasta unui val.

Se intunecase cand de mine,
ca briza te-ai apropiat,
pe cer erau aprinse stele
cand ne-am imbratisat.

In ochii tai, albastrul-violet
al cerului parea inlacrimat,
cand mana usurel ti-ai strecurat,
prin parul meu inmiresmat…

Si chipul tau, sculptat tot in Carara,
a stralucit in brate-mi seara.
Ce intrebare, ce raspuns
iubirea ar fi fost de-ajuns…

A fost o vara minunata,
cu zile si cu nopti senine,
cu Marea Neagra spumeganda
si amintirea despre tine.

De ce-am ratat a vietii sansa
si te-am pierdut iubite drag?
De-ar fi sa-ntorc a vietii roata,
te-as astepta pe un val, in larg!















VULCANUL

Ca un trubadur romantic tu m-ai cucerit,
cu a profunzimii voce m-ai sedus smerit.
Am vibrat ca o vioara sub arcusul tau
si ai reaprins vulcanul sufletului meu.

Am stiut in acea clipa ca pentru vecie,
poezia vietii mele ti-o datorez tie.
Esti tacut cand ne iubim, nu scoti nicio vorba,
ma saruti si inima-ti bate ca o toba.

Clocotesc in mine valuri de iubire pline,


transformandu-se in lava, ele vin spre tine.
Un calaret fantomatic pari in acea clipa,
care-mi tine trupu-n brate si duios m-alinta.

Desi esti un trubadur si eu o Leoaica,
mi-ar placea ca in savana sa plecam in taina.
Sa gasim o oaza sa ne ocroteasca,
si-a vietii roua-n zori sa ne racoreasca.

























CINE ESTI?

Esti iubirea mea profunda,
dintr-o zi calda de vara,
te doresc cu duiosie
si mi-e inima usoara.

Vocea ta ma infiora,
zambetu-ti ma cucereste.
zi de zi te doresc iara,
simt cum sufletu-mi tanjeste.

Ochii tai adanci si tandri,
sunt frumosi ca doua mure
si imi amintesc de vremea
cand ne plimbam in padure.

Gura ta ma fascineaza
si-mi doresc sa ma saruti,
sa simt pulsul vietii tale,
grijile sa ti le uiti.

Vreau sa las a mea tristete
undeva pierduta-n urma,
sa-mi poti darui placerea,
zi de zi tot mai profunda.

Esti o mare mangaiere
cand privesc spre asfintit,
simt astrala-ti stralucire,
vreau sa te fac fericit!















VIS DE VARA

Ochii tai in neagra noapte
ma priveau iscoditor,
un zambet in coltul gurii
te facea fermecator.

Cunosteam acea privire
si imi inspira iubire
cand in brate m-ai luat
si prelung m-ai sarutat.

Era cald si era vara
si ieseam in parc spre seara,
ne plimbam inlantuiti,
uneori chiar fericiti.

Depanam din amintiri
petrecutele iubiri,
si din nou in toamna vietii,
traiam anii tineretii.

Pepeni rosii, dulci si reci,
incercau sa domoleasca
setea ce ne chinuia,
flacara care ardea.

Pe cearsafuri racoroase
ne iubeam in noapte,
arzand vechile amintiri
si uitand de toate.

Dar n-a fost sa fie asa,
totul s-a sfarsit
si o lunga vreme,
nici n-am mai iubit.

Au trecut zile si nopti,
luni si ani in care
ma-ntrebam uneori:
o fi uitat oare?

Soarta ne-a zambit din nou,
tot in plina vara,
cu-n suras m-ai cucerit
ca in prima seara.

In cenusa vietii
mai mocneste jarul
si speranta-n dragoste
alunga amarul.

Iata cum in iarna vietii
ne iubim sub Soare
mi-as dori si noaptea
cand Luna rasare.

Din pacate,
noptile nu sunt ale mele,
desi-n fiecare seara
eu privesc spre stele.































VARA SUFLETULUI MEU

Focul sacru, focul vietii, mai arde in noi,
Tu esti Cerul, Eu – Pamantul, orizonturi noi.

Iubirea este o cobra, gatul meu - altarul Ei,
colier cu nestemate stralucind in noapte.

Timpul este cel prezent si trecutul e uitat,
ce ne-aduce viitorul inca n-am aflat.

Coardele la unison ce profund vibreaza,
ma saruti cu pasiune, Eu sunt a ta oaza.

Aerul inmiresmat de al teilor parfum
ne indeamna sa parcurgem al vietii drum.

Uriasi corali acum stralucesc in zare,
sunt ciresii plini de roua, rosii la culoare.

Visinele sunt in parg, pentru-a cata oara
ne provoaca sa iubim iar in plina vara?

Sper sa fie-n timp util, inca nu-i tarziu,
Sa sorbim din cupa vinul rubiniu.

Cerul este mai senin ca aseara a plouat,
Pamantul scaldat de Soare este mai bogat.

Explodeaza artificii marcand fericirea,
stelute multicolore dau de veste stirea.















IN CISMIGIU

Intr-o gradina-n Cismigiu, pe-o banca spre estrada,
Stau dragul meu acum si scriu si gandurile-mi zboara.
Si micul lac usor brazdat de lunecarea barcii,
E-o mica mare de clestar, ascunsa intre salcii.

Dar a trecut frumoasa vara, e toamna iar in Cismigiu,
Stau si acum pe-aceiasi banca, si scriu…si scriu…
Era atata soare odata, si atatea pasari ciripeau,
Gandeam atunci ca viata intreaga va fi iubire si speram….

E toamna iar in Cismigiu si frunzele ingalbenesc,
Se astern pe jos in gros covor, sub pasi ce nu se mai opresc.
Ici colo, vezi cate-o idila infiripata trecator
Si oamenii care se plimba cu pasi usori, manati de dor…

Ca o regina in hermina, apare iarna la Sosea,
In Cismigiu plutesc in aer, frumosii fulgi de nea.
Eu sunt iubita lui acum si-n parc ne sarutam
Sub crengi albite de zapada de toate noi uitam.

E primavara si firavi au aparut si ghiocei,
Copacii se imbraca-n floare si zumzaie albine-n ei.
Pe un covor multicolor de flori inmiresmate
Se joaca raze aurii din Soare scaparate.

Un fluturas cu aripi blande, anunta implinirea,
Fetita mea-i aceea care, certifica iubirea.
Si ca Balanta a dreptatii, sfarsit de septembrie,
Se naste Florence-Susanne, sa-mi implineasca visele.
















FLORENCE-SUSANNE

Ochi albastri de cicoare, cu gurita ca un mac,
Parul galben cum e graul, cand de Soare e scaldat.
Fata-i e un zambet toata, din zori cand s-a desteptat
Si un gangurit sagalnic da in raset minunat.

A plecat sa cerceteze lumea pe la noua luni,
Cu bunica impreuna si avea prieteni buni.
Cateva cuvinte-ngana, apa, mama, tata, papa
Si-n rochitele la moda isi dadea amicii gata.

Tup si Hop, doi iepurasi, o-ndragira chiar de mica,
Apoi cand a mers la scoala si-a luat si o pisica.
Musette era jucausa si nu-si dorea o papusa
Dimpotriva, se juca cu stapana sa.

Trei papusi care de care mai frumoase-n felul lor
Tot faceau parada modei raspandite pe covor.
A crescut frumoasa fata, fara griji fara nevoi,
Mai intai o fermiera, castelana mai apoi.

A fost o vedeta-n scoala, prima la invatatura,
Talentata si cocheta facand un sport pe masura.
Sarituri de pe platforma uneori si trambulina
I-au adus medalii care, tricolorul il anina.

Iat-o pe adolescenta, cand liceul il termina,
Imbinand muzica, dansul si iubirea ce-o anima.
A muncit, a studiat, greu a fost, dar a-nvatat
Ca viata este frumoasa cand esti fericit acasa.














COPIII MEI

In superba manastire ei credinta si-au jurat
Inimile lor bat tare, preotul i-a cununat.
Fericita, zambitoare, ea se sprijina de el…
Cu-n buchet de orhidee si pe deget cu inel.

Joseph este mandru tare, de parca ar fi un print,
Protejand-o-n a lui brate de privirile fierbinti.
Si iubita lui Susanne il priveste cu ardoare,
Este toata imbujorata si frumoasa ca o floare.

Ea arunca acum buchetul si il prinde vara ei,
Toti nuntasii o adora, cand danseaza pentru ei.
French-Cancan-ul ii inspira, chiar daca-i cam demodat,
Ca fetitele-s frumoase, si la dans i-au invitat.

Tortu-n foc de artificii aparut din intuneric
Reuseste sa inspire fastul in splendoarea serii.
Tot alaiul canta-n cor
„La multi ani si fericire mirilor!”

Fug ascunsi in limuzina spre casuta din povesti
Ce-i asteapta primitoare, cu perdele la feresti.
Peste mari si peste tari isi petrec luna de miere
Doar ei doi si Cupidon, luna de placere.

S-au intors din nou acasa, ca aici e cuibul lor,
Se iubesc si-s fericita ca sunt mama lor.
Le doresc din al meu suflet „Multa fericire,
o viata ca-n povesti, plina de iubire!”

















ION

Imbatranit inainte de vreme
Sau poate odata cu ea,
Profund mistuit de durere
Barbatul spre mine privea…

El mana spre mine-si intinde
Si glasul ii este suspin.
Timid ma cuprinde in brate,
Dorind sa il mangai putin.

Mi-e inima plina de marea iubire,
As vrea sa o simta si el
Sarutu-i trezeste dorinta
Si-l simt frematand usurel.

Alung pentr-o clipa tristetea
Si sunt fericita, mi-e bine,
Doresc sa-i redau bucuria
Sa fie din nou langa mine.

Din ceruri o raza de Soare
Aprinde iubirea in noi
E focul ce mistuie patimi
Facand diamant din noroi.




















DILEME

Ma intreb a cata oara, oare ce s-a intamplat
Nu sunt aceeasi femeie si tu acelasi barbat?
Am gresit ca te-am iubit cand erai nefericit
Si cand in durerea ta nimeni nu te alinta?

Uneori ti-e dor de mine si ma iei cu tine.
Ne plimbam in Paradis… Sau e doar un vis?
Ne iubim fara rezerve ca si prima oara
Oare ce ne-o darui dragostea fugara?

Esti total indiferent, sau chiar tii la mine?
Cine poate sa-mi raspunda ce ar fi mai bine
Sa devin un munte mare plin de nepasare
Sau o mare zbuciumata iubita de Soare?

Nu am Doamne nici un rost, si imi merge prost…
Uneori de duiosie inima-mi tresalta
Cand imi amintesc de tine, cel de altadata
Care-mi implinea iubirea doar de noi visata.

Intr-o zi ti-ai exprimat sincer tot regretul
Ca m-ai cunoscut tarziu, cum spunea poetul…
Ce sa fac nu-i vina mea, asa a vrut soarta
Sa-mi daruiesti dragostea cand nu esti cu alta.

Ma intreb adeseori cum sa-mi traiesc viata
Vreau sa te cunosc mai bine, buna dimineata!
Buna ziua sa imi fie, chiar de-s necajita,
Buna seara, noaptea vine, vreau sa-ti fiu iubita!
















INCERTITUDINI

E incert ce se intampla
Cat de mult am suferit…
Asteptand clipa de clipa
Sa te-aud intr-un sfarsit.

Am aflat ca-ti este bine
Si putin m-am linistit.
Asteptand zadarnic somnul
Multe nopti nici n-am dormit.

Intr-o noapte o naparca
M-a muscat de mana dreapta
As fi vrut sa stiu de visul
Imi arata ce m-asteapta.

Zi de zi am vrut macar
Sa te vad pentru o clipa,
Dar n-am dreptul sa incerc
Sa nu fiu iar pedepsita.

Unii au drepturi depline
Ceea ce mie-mi lipseste
Tot ce-n viata mi se-ntampla
Este in coada de peste.

Sa iau taurul de coarne
Si sa plec in lumea mare
Poate-mi intalnesc alesul
Undeva pierdut in zare. ..














SPERANTA

N-am sa mor de intristare, o sa-mi fie bine!
Am sa iau din viata asta ce mi se cuvine!
In iubire si-n razboaie totul e permis,
Nu am sa-mi petrec viata atarnand de-un vis.

La razboi ca la razboi, dar iubirea-i pentru doi
Pentru mine nu exista jumatate de masura
Impartind totul in doua intre iubire si ura
E-ul pasiunii mele e si al tau intr-o masura.

Eu am sa aleg iubirea fiindca imi lipseste
Tu alegi ce tie-ti place, totul se plateste!
Cand voi fi din nou calare pe al vietii val
Am sa-mi amintesc iubite ca m-astepti la mal.

Am stiut din totdeauna ce vreau de la viata
Soarta-mi va zambi din nou, vom fi fata-n fata.
Eu te voi privi cu drag dulce amagire,
Ca tu-mi vei fi calauza inspre fericire.

Si maine-i o noua zi, totu-i vechi sub Soare
Desi roua cade-n zori, se ridica-n zare!
Curcubeul luminos straluceste dupa ploaie
Luna isi plimba printre stele argintie straie.

Dintr-o data vedem altfel lumea cea albastra
Ce frumos e asfintitul privit prin fereastra!
Mi-as dori sa ne petrecem serile-mpreuna
Adormind imbratisati, sub clarul de luna.















REGASIRE

In sfarsit, ne-am regasit, doresc sa fii fericit
sa trezesc din adormire delicata-ti fire.
Te-am simtit nerabdator si cuprins de dor.
recunosc in sarutare, marea disperare.

O surpriza absoluta si de mine perceputa
readuce-n amintiri timpuriile iubiri.
Nu este fata Morgana, totul e real
intuiesc ca asa este fluxul estival.

Te sarut si te ador, gura ti-e amara
esti putin nelinistit, ca o mica fiara.
Ma cuprinzi si ma-nfioara a ta daruire
inima-ti inalta imnuri pline de iubire.

Ne-am regasit si ne iubim, nu e o intamplare,
asa ne este noua dat, e scris in Cartea Mare.


























GEOMETRIE IN SPATIU

Piramidele-n desert, ascund inca taine
si sub stratul de nisip, multa lume doarme.
Delta Nilului mareata straluceste-n zori,
spre apus de soare apar doi trei nori.

Doua drepte oarecare ce tind catre infinit…
pentru cateva secunde intr-un punct s-au intalnit.
Apoi, fiecare dreapta se-nscrie-n orbita ei,
geometria e frumoasa ca-i stiinta dragostei.

Din cercuri concentrice ne strapung privirile,
Amor aruncand sageti starneste iubirile.
Corpul - geometrie-n spatiu, ansamblu seducator,
imbina curbe si unghiuri intr-un ritm ametitor.

Triunghiul Bermudelor este spaima tuturor…
Doar o simpla bisectoare, ce o stie fiecare
divide unghiul in doua si iese plina de roua.
Am testat si eu procesul, merita tot interesul.

Fiecare-si are spatiul foarte bine definit,
unde isi traieste viata si poate fi fericit.
Magnetismul ne atrage si-l starneste pe Amor,
fara care nici un cuplu n-ar privi spre viitor.




















PLOUA CU VISE

Am iesit la promenada
este ora noua…
Sub umbrela mea albastra
nu-mi pasa ca ploua.

I-am vazut de la distanta
mersul leganat
E inalt si poarta barba,
parul grizonat.

Mi se pare amuzant,
si privesc in zare…
Este putin ametit,
sau mie imi pare?

Zambetu-mi tradeaza gandul
prin conturul buzelor.
Dar deodata el intreaba
cu un glas domol:
Vrei sa-mi dai umbrela ta?
Nu, am nevoie de ea…
Te-ai cupla cu mine? Da?
Ha, ha, ha….Ha, ha, ha…

Dintr-o data-s fericita
chiar daca sunt vorbe-n vant…
Se pare ca nu fac umbra
inutil pe-acest pamant!

Ma trezeste din visare
un semn mare de intrebare:
„Ce-ai sa faci cu viata ta?”
Doamne, ce-ntrebare grea












O NOAPTE DIN O MIE SI UNA

Mi-am dorit sa fiu cu tine, sa te lasi purtat de val,
si sa-mi daruiesti iubirea ce mult ne-o doream.
A fost soarta, locul, ceasul, totul sa-mplinit ca-n vis
eu si tu iar impreuna, ne-am trezit in Paradis.

Mi-ai cantat a cata oara, soptindu-ti dorinta
si vrajiti de intamplare am plonjat in mare.
Tu inoti, cauti izvoare, dulcea alinare
Iti raspund, eu sunt ecoul simturilor tale.

Auzim cum geme marea in ghiocul plin de vraja
si vibreaza coarda vietii, sub a Lunii raza.
Am uitat de existenta, de timpul pierdut,
revenim la inceputuri cand ne-am cunoscut.

Simt cum Soarele rasare desi e ascuns sub nori
frumoasa aniversare – plina de comori.
Zorii strapung orizontul navalind pe sub perdea
o superba zi de toamna intra-n casa mea.
























ISPITA

Este primavara, soare si merii sunt albi de floare.
Dinspre livezi te imbie un parfum ce se transforma
in suc dulce-acrisor avad aroma de mar..
Peste vara, merisoare mai intai verzi la culoare
se transforma intr-o noapte in merele acum coapte

Marul galben il imbie sub a arsitei vapaie,
setea-i parjoleste trupul si Adam doarme pe-o claie.
Se trezeste si zareste marul auriu din pom
si fara sa stea pe ganduri il inhata, mai ce om
Marul ii ramane-n gat desi Adam tot inghite
o sa vada lumea-ntreaga ce-ai facut pe negandite.

Intr-o alta poienita, Eva cade in ispita
si culege doua mere, dar precauta, chitita,
le ascunde sub camasa sa nu fie oropsita
Merele sunt parfumate, acrisoare, mari si rosii –
ca se vad de la distanta si imbie pofticiosii.

Adam o vede pe Eva - jos in vale, la izvoare,
si-l cuprinde marea sete vazandu-i merele-n zare.
De sub tufe lunecand, intr-un Mar-Domnesc se suie
sarpele chitit sa-i faca - fructul oprit sa-l incepa.
Se preface ca nu stie si sa-ncerce ii imbie
cu un mare Mar-Domnesc pe cei doi ce nu-ndraznesc.

Pentru marul rosu, mare, calca porunca-n picioare
Mai tarziu, pe luna plina, Eva si Adam suspina,
dar suspina de placere – a-nceput luna de miere
chiar acolo jos pe-o claie, in gradina lui tataie















CUGETARE

Cand ma uit intr-o oglinda, ma cuprinde disperarea,
cine e femeia asta? ma framanta intrebarea…
N-o cunosc, e o straina ce viata mi-a furat,
mi-a ramas doar amintirea unui vis demult uitat.

Unde este Mariana, cu sagalnica-i privire,
fetiscana cea sfioasa nascuta pentru iubire?
A plecat demult de-acasa, s-a pierdut in asta lume,
incercand sa isi gaseasca dragostea si-un bun renume.

La-ntalnit si s-au iubit, dar ce mult a suferit.
daca nu era Susanne oare cum ar fi trait?
Bucuria vietii sale Ea era, in orice zi,
mangaindu-i sufletelul, daruindu-i bucurii.

Astazi fiica mea-i femeie si isi are rostul ei,
ii doresc sa isi traiasca epopeea dragostei.
O vad si-mi aduc aminte cum eram la varsta ei,
unde-s anii tineretii, este-o gluma dragii mei?

Parca nici nu-mi vine-a crede c-au trecut atatia ani,
l-am pierdut si-s pustiita, nici parintii nu-i mai am.
Uneori as vrea sa plec, alteori sa mai raman
sa incerc sa caut acul pierdut in carul cu fan.





















DECEPTIE

De-ai fi venit c-o floare si-n ochi m-ai fi privit,
ai fi vazut ce-n viata nicicand nu ai gandit.

Dar te-ai adus pe tine pierdut in amintiri,
legat pentru vecie de fostele iubiri.

Cand te-am vazut, desigur, am fost dezamagita
ca vocea-ti frematanda ti-era nepotrivita.

M-ai cautat gandind ca eu te voi alege,
dar in aceasta lume avem o simpla lege.

N-am vrut viata-mi simpla sa mi-o complic…
cu tine n-as avea libertate, m-as pacali pe mine.

Mi-ar fi placut sa spui “Astazi, de ziua mea,
doresc sa-ti ofer tie clipe din viata mea!”

Dar vezi, te-ai multumit doar cu a mea urare
si ai omis, baiete… ce trista intamplare.

Oricum, in lumea asta nu-i simplu sa traiesti
alaturi de persoana pe care o-ndragesti.

Si ce sa-ti spun? M-am lamurit pe mine,
ce-mi trebuie in viata ca sa imi fie bine.

O umbra de iubire cand mi-este cald la soare,
o flacara sa arda omatul din carare












LACRIMA

A licarit o lumina,
s-a aprins o stea,
a batut o inima
s-a inviat in suflet
dragostea mea.

Un nor a umbrit luminita,
o strangere de inima
a schimbat sensul vietii.
Cum ai putut ca sa dispari?

Pe frunze s-a oprit vantul
si-a alungat melodia dulce
a dragostei;
Boabe de cristal
au inghetat pe gene
imortalizand suferinta.

A aparut o luminita,
apoi… o raza de soare.
Caldura a invaluit inima
si gheata de cristal
s-a transformat in roua.

Genele umede se pleaca
sub greutatea privirilor tale.
Un suras rasfoieste amintirile,
roua are sclipiri de diamant.

Soarele privirilor tale
soarbe lacrimile
si genele usurate de povara lor,
descopera zambetul privirilor.












ARIPI IN CEATA

Ceata mantia-si intinde,
a mea inima cuprinde,
si trec stoluri de cocori
pe sub cenusiii nori.

Aripi negre fluturande,
inimi triste, inimi blande,
suferind in asta viata
pier stingandu-se in ceata.

Doar pe varfuri, sus in plopi,
frunze mai tresar usor
si-amaru inecat in dor,
se-ngana-n freamatul lor.

Negru sumbru e pamantul,
si puternic sufla vantul,
ceata este fumurie
si ma chema, ma imbie

Linistea ma copleseste,
si-n noapte ma urmareste,
dar acolo, al meu drag,
ma intampina in prag.

Brate strans inlantuite,
inimi de amor zdrbite,
inclestarea e fireasca
ceata vrea sa ne uneasca.

Ma doresti, si vreau, stii bine,
sa fiu mereu doar cu tine.
Peste trunchii de copac
trec aripi de liliac.

Si tu esti acela care
imi fura o sarutare






FIICEI MELE

Nicicand trecutul
n-a fost recuperat,
rascolim amintiri
care apoi ne ard,
parerile de rau
zadarnice sunt.

Sa-ti porti capul
pe umeri
cu multa demnitate,
sa nu-ti pierzi
nici o clipa
increderea in tine.

Sa ai cuget curat,
o minte ascutita,
ca tu sa poti decide
in clipa potrivita,
ce-i bun, ce-i rau,
ce ti se potriveste.

Traieste-ti dragostea
cum este,
nu cauta vreodata
sa inventezi poveste,
primesti de la viata
tot ce iti este dat.

Sa-ti folosesti
puterile si mintea,
sa fii prudenta,
temperata,
sa-ti faci virtuti
curajul si justetea.

Asa tu vei alege
doar ce-i bun si bine,
si vei putea
vietii sa-i dai sansa -
„iubindu-l pe-al tau sot
cum te iubesti pe tine!”.



IMI SPUI


„Dac-as fi fost un beduin
pe camila te-as fi luat,
in desert ne-am fi pierdut
si nimeni, nimic n-ar fi stiut.

Din zarea cu nisipuri miscatoare
nu-ti pot trimite nici o floare,
de aceea, pe camila mea strabat
desertu-n lung si-n lat,
in vis, iti construiesc palat
cu asternut din rosu mac,
si bratul meu perna ti-l fac,
te ospatez cu trei smochine
si lapte proaspat de camile;
te-ascunde umbra mea de Soare,
tu-mi dai in schimb o sarutare”

Si mie-mi place sa visez,
cu versurile cochetez
dar n-am palat si nici camile,
doar dragostea ce-ti apartine!






















IUBESTE-MA!

Imi doresc nespus
- tu sa intelegi
ca te-am asteptat
luni si ani intregi.

Mi-as dori de mine
sa te-ndragostesti
si ca timpul nostru
sa nu-l irosesti.

Viata trece-n goana,
noptile-s pustii
as dori ca astea
si tu sa le stii.

Povestea iubirii
se va repeta,
ti-ai dorit odata
sa fiu doar a ta.

Azi iti sunt iubita
si sunt fericita
cand tresari usor
frematand de dor.

Iti ascult in noapte,
a buzelor soapte:
„Iubeste-ma Mare,
Eu sunt al tau Soare!”















AMINTIRI

Ne-am cunoscut la Ashabat, in Asia Centrala,
In tara lui Turkmenbashi, ce ne-a fost o mama.
O mama care ne-a iubit si viata ne-a schimbat
Facand hazardul sa-mplineasca tot ce ne-a fost dat.

Cand Pasha a sosit, cu drag noi am primit-o,
Am invitat-o la plimbari si am inveselit-o.
Ambasador, in toamna vietii, putin cam rezervata,
Ea deveni foarte curand femeia adulata.

Intotdeauna mi-a placut, este isteata, fina,
Cu ochii ei senini si calzi, se bucura de stima.
Copiii si ai sai nepoti o idolatrizeaza,
Ea ii adora, dar atent un Scorpion vegheaza.

Ne amintim ades, cu drag, de–ai nostri cunoscuti
Veniti si ei din alte tari, un grup, nu eram multi.
Despre turkemni, rusi, moldoveni, mult as mai povesti
Mi-ar trebui mai multe nopti si tot n-as reusi.

Mult ne-am schimbat in acesti ani, si totul s-a schimbat
„Orasul Alb”- este acum - frumosul Ashabat.
E plin de parcuri si fantani, ca-n lupta cu desertul
Turkmenul - un Mahtumkuli - scrie frumos versetul.

Cladiri din marmura alba, ce stralucesc sub Soare,
Par noaptea perle sidefii, ascunse intr-o mare.
Codane si baieti frumosi, in vesminte minunate,
Merg la scoala sa-si transforme visul in realitate.
















TIE

Ai fost calaul meu,
atunci, in plina vara,
cand imbatat de pofte,
m-ai osandit tu, fiara.

Credeai ca libertatea
rapindu-mi-o, pe veci
vei reusi de tine
cu lanturi sa ma legi.

Te-ai inselat amarnic
calaule hain,
viata-mi langa tine
e ca un cer senin.

Iubesc omul feroce,
infometat ca fiara,
iubirea e mai dulce
ca tu imi duci povara.

Te mistuie amorul?
in el, sfarsitul tau,
m-ai osandit la viata,
te voi iubi mereu.

Cu cat fiara se zbate
in ghearele durerii
cu atat creste pofta
salbatica a placerii.

In tine nu vad fiara,
vad prada haituita
ce-n bratele placerii
s-arunca-nebunita.

Osanda ti-e pacatul,
povara iti sunt eu;
ma vei iubi o viata,
te voi iubi si eu!





AGONIE

Fara speranta-n agonie,
privesc murind
in neagra noapte deceptia.
Delirul groazei ma topeste,
minute trec ingrozitor,
Orgia clipelor de veghe
imi umple sufletul de dor.

Cosmarul zilelor de ieri
acum este realitate,
Realitatea dura, cruda,
si in sfarsit – eterna noapte.
Ce simt acum tie-ti voi spune:
iubire, ura, deznadejde
O inima care se stinge
si lacrima-ti ce straluceste.




























FANTEZIE

Cand Soarele rasare
in zorii diminetii
si oamenii se avanta
in iuresul vietii,
Al meu suflet pribeag
a si intrat in noapte
si-i bantuit sarmanul
de-a demonilor soapte.

Viata mea, sarmana,
e trista resemnare,
onoare si mandrie
calcate-s in picioare,
Un suflet ce se stinge
acum in voia sortii
lasandu-se ofranda
pe altarul sacru al mortii.

Un foc de artificii
si sunt in alta lume
dar si aici, iubite,
doar tie iti voi spune.
Asa mi-a fost dat mie,
de tine sa n-am parte
dar te-oi purta in suflet
chiar si-n eterna noapte.


















MUZA

Te privesc cum te trezesti,
din coltul ochilor zambesti.
Sub genele grele de somn
mijesc doi irisi ce mai dorm.

Apoi te misti cu o lentoare
ce-ti pune corpul in valoare.
Si ochii tai, plini de candoare,
viseaza in continuare

Profilul tau angelic, luminos,
schiteaza un suras frumos.
Pe umeri serpuiesc suvite
prinse-n balaie cosite.

Un glas placut melodios,
mi-aduce alinare
O, muza mea, tu ma inspiri,
esti forta creatoare!

Ma simt deodata mai bogata
ca am pe lume un odor,
Nascut din dragoste profunda,
insemnul meu in viitor.




















VIATA

Pe covorul fermecat
timpul nostru a zburat
Acum este vremea voastra
sa-nfloriti in glastra.

Grija ta este mai mare,
Mama-i semn de intrebare.
Incet, incet, ea descreste
timpul parca o topeste.

Multe stie, dar nu poate
cat poti tu, nici pe jumate.
Nu se-mpaca cu ideea
ca-i desueta femeia

Ce a fost si ce a ramas,
se simte si-n al ei glas.
Si-ar dori sa mai traiasca
catva timp, sa va iubeasca.

Ai crescut frumoasa floare,
multa minte si candoare,
Ai ce-ti doresti de la viata
- sotul iubit te rasfata.

De-as trai sa-ti vad ideea
despre ce poate femeia
implinita, la ea-n casa,
cu prieteni dragi la masa.

Pe unii i-ati cununat,
altora le-ati crestinat
rodul dragostei curate,
de noroc sa aveti parte!

Uneori, traim in ceata
ratacind drumul in viata.
Alteori, scaldati de mare
iubim fericiti sub Soare.





AMANTI

Amanti vor fi acei copii ce-n ale lor camine
n-au dragoste si nu-s iubiti asa cum se cuvine.
E dreptul lor sa aiba parte si de iubire-n viata
de-aceea cauta haihui un suflet ce-i rasfata.

Nu ii condamn, ca-i dreptul lor sa fie fericiti,
macar asa in viata lor sa fie impliniti.
Ei si-au facut, tineri fiind, familii si copii
sperau sa fie multumiti, sa aiba bucurii.

Dar uneori chiar frumusetea si agerimea mintii
ii fac o prada prea usoara in gheara suferintei.
Apoi, se inhama la jug ca mai sunt inca tineri
si este greu sa inteleaga ca nu-i iubeste nimeni.

Si nu e drept, tanar fiind, sa-ti sacrifici viata,
doar pentru c-ai ales gresit perechea, dimineata.
Ca-n zorii vietii nu-ti dai seama ca esti nefericit
si tot incerci, pe orice cai, sa simti ca esti iubit.

Apoi, matur fiind, constati ca te intorci acasa
doar pentru a te odinhni si ai un loc la masa.
Astazi e ziua unuia, maine - o sarbatoare
alergi sa cumperi un cadou si sa oferi o floare.

Dar sufletul nemultumit plange-n adancul firii,
emotii tandre nu gaseste in zambetul privirii.
Si dintr-o data-n univers apare stralucirea
sunt ei, amantii minunati, ce-si daruiesc iubirea.

Nicicand, nimic n-a fost asa, dar totul e aievea
de este el sau este ea, ti-o spune chiar placerea
Dorinta de a fi iubit nu-ti trece intr-o noapte,
imbold erotic – sa traiesti ale iubirii soapte

Esti zi de zi tot mai surprins cum te trezesti la viata
te-ai darui la infinit, n-ai vrea sa pieri in ceata.
Secretul crezi ca il pastrezi de ceilalti ascunzandu-l,
nu vrei rupturi, doar sa repeti - iubirea frematanda.

Prin dragoste purificati nu va temeti de Soare
si-n mare voi va aruncati cand Luna-n nori dispare
Nimic nu este asa sublim ca dragostea-nfocata
Ce o primiti si-o daruiti amantilor deodata.

Amanti - cei care se iubesc doar pentru a lor placere,
nu cer nimic, doar daruiesc imensa lor avere
Iubire este tot ce au mai scump si pur in lume
si nu le pasa de genuni, traiesc doar o minune.

Se poate intampla oricui, oricand in asta viata,
sa se trezeasca-n zori de zi c-a rupt a vrajii mreaja.
Si oare nu ar fi pacat sa-ti irosesti iubirea
fara sa simti pe-acest pamant ce-nseamna fericirea?

Amantii sunt complementari si-si satisfac capricii
ce le-nfranau de mai multi ani, traind in sacrificii.
Un foc de tabara arzand in noaptea instelata
inalta flacari si scantei, mocnesc taciuni in vatra..































INTAMPLARE

Nu-i nimic intamplator cat traim sub Soare,
intalnirea noasta insa a fost o intamplare.
Ne-am vazut si ne-am placut in aceeasi clipa,
a fost soarta, primavara, ora potrivita

Si iubirea vietii noastre - tot ne-a daruit,
n-am fost un cuplu oarecare, ci unul reusit.
Mi-am dorit in asta viata sa iti fiu iubita,
asa a vrut ursitoarea, sa fiu fericita.

Parcurgand al vietii drum, ne-am trait iubirea,
pereche complementara implinind menirea.
Si ne-am daruit ceva, mai presus de toate,
fiica noastra, vis transpus in realitate.

Si a vrut El - Creatorul, sa fie frumoasa,
sa-l aiba pe vino-ncoace si minte aleasa.
Amandoi am adorat-o de cand era mica,
au iubit-o si bunicii, toti am indragit-o.

Intr-o zi de primavara tu ne-ai parasit
a fost alegerea ta, ce mult ne-ai iubit!
Si din acelasi motiv – vorbind despre tine,
regasim in amintiri zilele senine.

Viata merge inainte, cum ne este data,
uneori mi-e dor de tine, nu uit niciodata.
Poate intr-o buna zi, cine stie in care,
ne vom intalni, din nou, tot din intamplare.














VISURI PLACUTE

Cu parfum de ghiocei,
violete, stanjenei,
zambile, margaritare,
bujori rosii la culoare,
tufe mari de liliac,
Primavara a-ncercat
sa-mi schimbe a vietii
carare pe sub pomii
albi de floare.

Verde crud mi-a daruit,
galben cornul a-nflorit,
rosu este merisorul,
albul ne alina dorul;
splendide roze imbie,
spre visari si poezie.

Dar am ratacit cararea
ca se innorase zarea;
degeaba te-am cautat,
nicaieri nu te-am aflat
si asa, intr-un tarziu,
am vazut o stea
cu speranta fluturanda
agatata-n ea.

I-am promis
sa-ncerc din nou
chiar in zori, pe roua,
cand Soarele va rasari,
dar iata ca ploua.
Fulgerul strabate zarea
uite, am vazut cararea
care duce inspre tine

Dar un tunet pus
pe harta imi zice:
fa cale intoarsa,
mai ai multe de trait
si te asteapta sub
castani, un vis
pierdut de multi ani;
avea parul castaniu,
dar acum e argintiu.

Si de-odata ma trezesc
chiar si florile zambesc,
cand vad cum o gargarita
se prinde-n a mea cosita.
Oare cine te-a trimis,
iubitul meu drag din vis?
Gargarita zboara iara,
am in suflet primavara.





































NUANTE

Pe stanci albastre,
pescarusi tintesc nemarginirea
si marea stralucind in larg,
le mangaie privirea.

Valurile inspumate
poarta midii catre tarm,
in nisip ramane perla
ce o ne-o disputam.

De n-ai vazut marea,
te indemn s-o faci acum
sa simti frenezia,
si al brizei parfum.

O paleta de culoare
de albastru-n multe tonuri.
coloreaza pietre scumpe,
irizandu-le-n halouri.

Albastru-i safirul,
topazul este-albastru,
albastru este cerul,
Pamantu-i tot albastru.

Infinitele nuante
din albastru derivate,
coloreaza orizontul
- apa si cer imbinate.

Unde albastre
ies din rauri,
din lacuri albastre
sau din cerul instelat
in oceane reflectat.


Mare, stanci si valuri albe,
un barbat pe plaja doarme.

El, batranul Lup-de-mare,
cu-a lui frumusete
pe fete le ademeneste
ca sa il rasfete:

„Vino langa mine,
te astept demult,
imi vei fi iubita,
hai, da-mi un sarut!
Strange-ma in brate,
te voi mangaia,
iti voi umple viata
cu iubirea mea!”

Si pe creste inspumate
ei plutesc purtati de val
si isi daruiesc iubirea
in flux estival.

La tarm asteapta lotca
si Luna ii vegheaza,
dintr-un manunchi de stele
un far trimite o raza.




























SAH-MAT!

Cand te-am vazut, erai kaki din cap pana-n picioare,
par castaniu, irisi caprui, placuta asortare

La prima noastra intalnire erai nespus de fericit,
un piersic roz pareai in zare, de floare troienit.

Si iti venea nespus de bine in rozul de amant nebun,
aveai un zambet in privire, parca il vad si acum.

Intr-o rece zi de iarna, chiar in ziua de Craciun,
mi-ai cerut sa-ti fiu sotie si te-am acceptat stapan.

Stapan al visurilor mele, sub bradul verde-impodobit,
mi-ai oferit a ta iubire si dragostea ce ne-a unit.

Dar, intr-o buna zi de vara, in lanul galben - ce splendoare,
gelos fiind pe-a mea privire m-ai zis ca sunt „floare de soare”.

Eu ti-am raspus: „daca sunt floare ar trebui sa fii tu soare”
si-atunci n-as fi a orisicui ci as fi „floarea-soarelui”.

Viata noastra - o valtoare, si-a urmat cursul spre zenit
si mi-a ramas frumoasa floare, ce tu mi-ai daruit.

Mai cred si azi ca-i o minune, in ea pe tine te revad
si regretam ca ai plecat din lumea asta trecatoare - Sah-mat!

















CINE SUNT?

Cine sunt cu adevarat,
deseori m-am intrebat;
cine-s eu in lumea mare,
unde-i locul meu sub Soare?

Sunt in primul rand femeie
mama, ca sa-ti faci idee!
in viata sunt o luptatoare,
am fost sotie iubitoare.

Sunt un Leu – prima decada,
sub semnul Soarelui nascut;
m-am bucurat de toate-n viata
tot ce-i uman mi-e cunoscut.

Sa fiu un lider plin de zel
sa ma remarc prin cutezanta,
era-n a mea adolescenta
si mai tarziu al vietii tel.

Sunt om simplu - de cuvant
nu arunc vorbe in vant,
Stenografia – sistem Henri Stahl
m-a propulsat pe-al vietii val.

Si port in suflet o credinta –
Eu sunt un simbol de putere,
prin agerimea mintii mele,
vad in cifre – toate cele.

Viata-i calcul strict - magie,
o poti verifica in chei
Aduni - iti inmultesti puterea,
si scazi cand iti imparti averea.

Aleg sa merg pe calea dreapta,
si chiar imi judec orice fapta,
simt energia-mi creatoare
cand Soarele rasare-n zare

Prietenoasa, creativa, captez
atentia oricui, sunt despotul
prietenos sau arogantul ce-si
inclina balanta in favoarea lui.

Pot fi tot ce-mi propun in taina,
cand am resursa necesara.
Sunt rece ca un sloi de gheata
emotii nu-mi citesti pe fata.

In clipa cand aleg barbatul,
voi straluci ca briliantul,
sunt calda, fina, senzuala
si receptiv pasionala.

Ramas-am singura in cusca
atentie, Leoaica musca!


































LEI SUB SEMNUL SOARELUI

S-a nascut Ea - o leoaica – chiar la polul frigului
Mariana o numira ca revista timpului.
A venit pe lume mica, cat o lingura din lemn,
Nu stiau de-o sa traiasca, asteptau cu toti un semn.

Aparu Costea zis Hogea – bunic hatru, sanatos,
Si a luat-o sa o creasca ca pe un miel Merinos.
Zi si noapte impreuna cei doi oile pazeau,
Laptele in unt, smantana, cas si branza transformau.

Pe zi ce trecea leoaica se-ntrema, se rotunjea
Ajunsese sa-i intreaca pe cei de-o varsta cu ea.
Ii canta seara din fluier, ea radea sau se-ntrista
pentru „Ciobanasul care isi pierduse turma sa”.

Uneori la potcovar se adunau batranii,
Timp in care povesteau cum traiau romanii.
Caii ei si-i potcoveau, ea privea uimita
La clestele ce-ndoia potcoava-nrosita .

Si-ntr-o buna zi din curte pe sub poarta a iesit
S-a dus sa vada copiii ce-n vecini i-a auzit.
De atunci la gradinita, zi de zi s-a tot jucat
Cu baieti si cu fetite – ce timp minunat

Si leoaica-n Dobrogea a crescut sub Soare
Alergand pe plaja si plonjand in mare.
Intr-o zi de Soare plina s-a nascut un baietel:
Este un leut pe cinste si-l cheama Mircel.

Zoo-parc e casa noastra in ea cresc doi lei
O mamica si un tata au grija de ei.
Parintii ii ocrotesc, ii cresc si ii ingrijesc
Ca si ei in viitor sa aiba copiii lor.

Se pare c-au reusit, asa este-n viata,
Soarele rasare-n zori, dar dispare-n ceata.
Leii sunt acum maturi insa uneori,
Se mai harjonesc sub Soare ca e semnul lor.





MIRCEA SI FETELE LUI

Aura si Laura sunt a lui iubire, ochi caprui
Umbriti de gene, zambet in privire
Prima-i este sotioara, Laura - dragostea lor,
Ii privesc si ma incanta, fericirea-i un decor.

Se intampla multe-n viata, unele ne coplesesc,
Important e sa le trecem pentru cei ce ne iubesc.
Esti Leul matur, puternic, de-asta nu ma indoiesc,
Sa le aperi, cu iubire fetele te rasplatesc.

Unde-s trei, puterea creste si judecata sporeste
Scut in viata e apoi sa va apere pe voi.
Vei ramane in curand, doar cu sotioara ta,
Laura-si va urma visul plecand cu iubirea sa.

O sa fie nunta mare, asa cum bine meritati…
Frati, surori, rude, prieteni vor petrece adunati.
Fericiti veti fi atunci, veti gandi chiar si la prunci
Poate fete sau baieti, ori din ambele de vreti.

Doresc sa fiti impliniti cu iubirea lor
Astfel veti avea si un fiu pentru viitor.
Leule, in toamna vietii esti puternic si semet
Fii mandru de-a tale fete – ce ai mai de pret.




















LUNA

Corabia selenara, printre nori pluteste
oare incotro se-ndreapta, si cine vasleste?

Luna-i supla, argintie, si nu-i pasa de nimic
pe stele le ocroteste, pe Luceafar ce sa zic?

O regina, o femeie, aveti oare voi idee?
somnul nostru il vegheaza si ne mangaie c-o raza.

Raza ei, raza de luna, ne ureaza „noapte buna!”
si povesti nemuritoare ea ne spune zambitoare.

O fi fost indragostita de a Soarelui stralucire,
cine oare-a pedepsit-o pentru marea ei iubire?

O fi chiar adevarat ca Soarele-a divortat
si-a iubit o rasarita „Floarea-Soarelui” numita?

Biata fata, cata-n nori cand dispare Luna-n zori;
dupa Soare se roteste si-i sopteste ca-l iubeste.

Luna mandra-si poarta voalul presarat cu stele
si-nhama la Carul Mare cateva din ele.

Uneori in neagra noapte ea se scalda-n mare
oglindindu-si chipul mandru, putin ganditoare.

In oceane lung priveste, o fi cautand un peste?
Pestisorul de aur sa-i dea un tezaur?

Poate vrea si un palat pentru Soare rezervat
sau sa-i dea iubirea lui, stralucirea Soarelui?

Poate intr-o buna zi, cine stie cand va fi
vor fi din nou impreuna Soarele si mandra Luna.








FEERIE

Antalia-i locul
spre care zburam,
la-nceput de vara,
ca sa ne bronzam.
Hotelul Concord
strajuit de piscine,
in Lara elitei,
ma primea pe mine.

Senin si Soare,
vad muntii in zare
oglinditi in mare.
Albastru spicat,
nuante mediteraneene,
zaresc printre gene;
la orizont
cer si mare fac front.

Pe pontonul alb
ca un cort de emir
falfaie steaguri .
Briza ce unduie
albe perdele
lasa sa-ntrevedem
imaculate saltele
si perne de vis,
prosoapele-ntinse
– un verde deschis.

Veseli, bronzati,
si incinsi de soare
privim orizontul in zare.
In apa albastra
vezi bancuri de pesti
si broaste testoase
cum nici nu gandesti.
Freamata marea, briza adie,
Soarele urca, plaja-i pustie.

Spre seara, multimea
se-ntoarce la mare
voind sa mai prinda
apusul de soare.

E marea ripsata
si fina ca moarul,
refluxul o trage in larg
de pe maluri.

Ne-mbie pontonul
si-n noaptea albastra
privim orizontul
cu Luna-n fereastra.
S-aude o muzica fina,
la noi ajungand
in surdina,
si ceru-i senin.

Trecut-a vacanta
si regretam,
sub foc de artificii
pe plaje dansam.
Frumoasa vacanta
si marea albastra,
dar vezi? nici o mare
nu-i ca a noastra!

Daca o privesti in zare
neagra marea ti se pare.
Poate si de-aici ideea
Marea Neagra-i ca femeia,
frumoasa, invalurata
si de alge parfumata,
navalnica, furioasa,
cand nebuna, cand duioasa…

Soarele in zori rasare
poleind intreaga mare
si delfinii trec calare
pe albe valuri fosnitoare;
cerul pare decorat
cu nori albi impestritat.

Ce frumoasa, ce splendoare
Marea Neagra mi se pare,
o cunosc din alta viata
si de-aceea ma rasfata…
uneori un val mai mare
ma trimite la plimbare.

Nisipul ei este fin,
pare un covor divin,
cu cochilii presarat,
cand pasesti esti mangaiat
si daca vantul adie
plaja-n valuri se mladie.
Marea Neagra e albastra,
nici o mare nu-i ca ea,
o iubesc si-s fericita,
nu se poate compara…

































Pune poezia POEZIA DRAGOSTEI - AUTOR, MARIANA CARDEI pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani