primul mit al dragostei noastre

Vezi toate poeziile din albumul batranutragator


doi sori in fiecare dimineața la rasarit,
doi sori la apus.
doua luni deasupra noastra ne acopera
prin tavanul subțire și
e vara de o suta de ani.
așa ne-am cunoscut: in decembrie, cind
cireșele dau rod a doua oara.

ea avea parul de culoarea fierului topit
și-n ochii ei mai incapea un cer.
avea buzele din boabe de rodie și miini
de caolin. se mișca precum un dansator
pe o sirma intinsa deasupra lumii.

m-am indragostit aproape instantaneu.
nici n-ai fi avut cum sa n-o placi: umbla vorba despre ea
ca inviase un tinar cu un singur sarut,
citeva strazi mai incolo.
i-am deschis ușa și am poftit-o sa intre.

inainte sa-și atinga buzele
de ale mele mi-a spus ca ma poate invața



sa vad lucrurile care se ascund in lumina -
așa cum noi, cind eram copii, ne ascundeam in intuneric.
iar cind a vorbit, am auzit sunetul marii
in vocea ei: valurile, briza, țipatul albatroșilor,
vocile vesele ale pescarilor, clipocitul peștilor care sar
din apa in lumina lunii pline.

ce orb am fost, ce orb pina sa vad toate culorile
acelea! oo, da, ochii ei
in care incapea intreg universul picurau
in ai mei, gura ei se topea in a mea, ne uneam cerurile
cu virful limbilor. in mintea mea explodau milioane
de nuanțe noi, culori pe care nu le pot descrie
altfel decit zboruri, muzica, plutire, dragoste
liniște și voluptate, dorința și implinire și
amestecuri infinite intre ele.

mi-am simțit memoria cum intinerește și imbatrinește
in același timp. ca un riu care se umfla
apoi seaca, golindu-se de toate reziduurile.
deși nu-mi aminteam, știam ca toate durerile
disparusera și, in plus, știam ca de-acum
nu-mi mai e teama de nimic.

urmatorul lucru pe care l-a facut:
m-a tras atit de aproape de ea ca
ii simțeam zvicnetul din piept in pieptul meu,
apoi și-a infipt mina și mi-a oprit inima.
m-a rugat sa-i fac același lucru.
in liniștea de dupa am auzit timpul
cum ințepenește ca o locomotiva
cu aburi intr-o gara de sticla.

acum trebuie doar sa ne iubim
ca sa raminem in viața,
a spus.
apoi cu limba m-a lins pe toata pielea
pina am devenit lichid
in clocot.

eu am mingiiat-o și-am lins-o,
de asemenea -
și s-a facut torța vie.
cind ne-am amestecat, ne-am prefacut impreuna
intr-un abur ivoriu
ce a umplut toate golurile din cer și din pamint.
și peste tot au crescut flori din culori
de muzica și zbor, de dor și alinare.

oo, și dupa ce am facut dragoste
trupurile noastre au devenit magnetice.
peste tot unde mergeam,
acolo unde era, dragostea se lipea de noi:
carți, figurine de lemn, haine,
mașini de spalat, ciini pitici
sau imenși, oameni de toate virstele.
noi dezlipeam pe fiecare cu grija și
ne sarutam locurile fierbinți.
in urma noastra raminea o lumina
mișcatoare ca aurora boreala.

așa a fost dragostea noastra timp de o suta de ani
care-au trecut ca o vara.
doi sori la rasarit, doi la asfințit
și doua luni in fiecare noapte deasupra trupurilor noastre.
trebuie doar sa ne iubim
ca sa raminem in viața,
zicea, și ne prindeam unul in altul
ca fulgii de papadie intr-un
virtej de aer.

cu mina acopeream soarele celuilalt
și se facea noapte.
pina in cele mai indepartate galaxii
se auzea sunetul dragostei noastre.
și voi veți auzi:

daca nu exista mituri despre dragoste,
trebuie inventate. și cu rasuflarea taiata,
așezați in genunchi in fața radiourilor, a televizoarelor,
o sa le-ascultați in fiecare seara sau dimineața
și veți invața
sa va supuneți lor.

Pune poezia primul mit al dragostei noastre pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani