nu sunt eu
cea care ma privesc in poza
sunt umbre calauze peste ani
riduri ce ascund destule secrete
ochi satui de atatea mizerii
piele captusita cu creme
farduri
in schimb sunt scurgeri imense
copii ce nu i-am nascut niciodata
apocalipse la sfarsit de decenii
fracturi ale miocardului
la fiecare control
picioarele se leaga de cap
miinile se incolacesc in nestire
motto-ul si motorul miscarii
undeva suspendata de perete
intr-o rama veche
stearsa de praf
o data la o mie de drame
|