PRINDEREA LUI IISUS
Nori negri se-ncurcau în zborul negândit,
Iar tunete răzbeau din ce în ce mai tare
Când Iuda-naintă, precum era sortit,
Şi-ajunse la Iisus cu gloata lui cea mare .
Ghetsemaniul părea tot învelit în lacrimi,
Pe aripi nevăzute, spre nicăiri urcat,
Era parcă cetatea de negură şi patimi
Când Iuda sărutarea lui Iisus i-a dat .
Pe gânduri mute pluteau cu toţii-n vale,
Iar gloata izbucni, primind doritul semn,
Cu inimi învrăjbite înconjurară-n cale
Pe Fiul Omului, care rămase demn
Şi nu făcu un semn ca să se-mpotrivească...
Trebuia Scripturile să se-mplinească.
Autor:
Poezia PRINDEREA LUI IISUS de
|
