Oamenii aceia m-au iubit.
M-au mangaiat pana la sange
Si m-au sarutat cu coltii lor.
Eu ii plangeam cateodata cu ploi.
Ei imi vorbeau dinspre razboi.
Eu le vorbeam dinspre pace
Si-i mangaiam altadata cu cer.
Pentru ca oamenii aceia m-au iubit.
M-au mangaiat pana la sange
Cu spinii lor.
Mi-au dat in dar o cruce
Pentru ca le vorbeam
Despre calatoria prin om.
Ei inca mai locuiau
In animalul inteligent si supus.
Atunci padurile
Mai miroseau inca a ploaie,
Iar imbratisarile
A zapada prospat ninsa
Si a cozonaci.
Oamenii aceia m-au iubit
Lasandu-mi in palme
Stele cu sase raze.
Stelele lor, ca un semn de iubire.
|