Frati, asa am fost lasati,
in aceasta viata ancorati
De aceeasi mama alintati
si de altii admirati
Am venit dupa cei de dinainte
agatat de-ale mamei vesminte
Sa aud primele duioase cuvinte
de la bunul meu parinte
Maicuta-mi dadu prima raza de soare
integrandu-ma in a vietii prinsoare
Si-am vazut lumina sortii
pintre furtunile vietii
Incantat de oceanul tineretii
si-nclestat sub a soarelui avutii
Cei mari cu drag m-au asteptat
si-mpreuna drumul prunciei mi-au pictat
De ei am fost imbarbatat,
bucuriile naturii mi-au aratat
Unde-i unul la parinti
cu greu furtunile vietii o sa-nfrunti
Unde-s doi sau mai multi,
fruntile dusmanilor o sa le-ncrunti
Mandru sunt ca-s frate cu voi,
linistea si voia buna, curg in suflet suvoi
Ce pacat ca timpul nu va merge inapoi
si nu vom mai fi zburdalnici baietoi
Tineretea a trecut ca un film animat
peste vai si munti am cutreierat
Ce n-as da sa fiu iarasi de ea incantat
si de primejdii lepadat
Anii repezi alergara,
copilaria s-a oprit in a vietii camara
Drumul inainte, soarta l-a desfacut,
nestiind ca-i prefacut
Si-a venit cunoasterea de peste tari
impins in a grote-i urmari
Cand de-acasa am plecat,
cos cu merinde am sperat
Oameni prefacuti acolo am gasit,
buna crestere mi-au risipit
Viata-i o jungla de-ntamplari
atentia trebuie sa stea permanent la inclestari
Ca de-ti vine a lenevi
cale de intoarcere nu vei ispravi
Cine m-a impins s-o urnesc de acasa
ca de atunci cosu-i gol pe masa
Asa cum am plecat m-am si intors,
rautatile de bunele maniere m-au stors
N-am stiut ca oamenii rai intalniti acolo,
pricina relelor dupa intoarcere si-ncolo
Primaverile in graba au trecut,
gandul de la frati, problemele mi l-au abatut
Multi ani s-au pravalit
si tristetea nu s-a domolit
Ca de atunci de la revenire,
viata-i schioapa, plina de amagire
Doar prezenta in apropierea
fratilor ma scoate la-mplinire
Ma iertati c-am uitat de voi
ocupat cu-ale vietii nevoi
Cine a stiut ca aceste griji
de amintirile copilariei ma vor coji
Timpul si spatiul de langa cei dragi
este ca o padure fara fagi
Du-ma viata unde m-oi duce,
dorul de frati sa nu m-apuce
Si de ma lasi cu amintirile prunciei,
cale libera pe drumul vesniciei
Amintirile noastre nu sunt ganduri uitate
pe o insula dintr-un colt de lume naufragiate
Atunci cand rostesti frate,
din amintirile prunciei ai parte
Iar cand fratii ii respecti si iubesti
grijile si oboseala ocolesti
Cate n-or mai fi si ce-o urma,
Domnul prin cuvinte ne va indruma
De frati nu voi uita
si-n suflet vor acosta
Cine m-o intreba ce-i mai frumos pe acest pamant?
Voi raspunde:
Aminirile copilariei sunt cel mai pretios zacamant.
|