Agonie
Toamnă...
Inima zvâcnind
În pustiu de cenuşă.
Muribund ţipăt de cocori
Risipit în uitare;
Frunzele moarte, acoperind pământul,
Umbre coborând la zenit.
Copacii grei, cu crengi bolnave,
Înalţă spre zare
Răspuns cocorilor,
Fantasme pierzându-se-n noapte.
Izvor îngheţat,
Pământul ars de brumă,
Sub candela stelelor.
O noapte-nvăluind pământul
Şi-n zori
Pustiul...
Autor: Poezia Agonie de
|