Stingher
Pe fereastra deschisă,
Stă destinului rostirea.
Din panteonul īnfiorat de noapte,
Pornesc căutările...
Aedul orb va īnţelege, oare,
Durerea apusului, īnsāngerare a mării?
Sau, din cadenţa paşilor de apă,
Va simţi, īn umbre,
Cinismul norilor, aşternut de mătase,
Īn care, dormind, zeiţa visează
Plīnsetul presărat īn cascadă
Peste mormāntul vremii?
La capătul drumului, o poartă spre māine,
Dar māna tremură, n-o poate deschide...
Cadenţa paşilor, spulberānd visul...
Clipele-şi cad īnlăuntru,
Sub lumea, deasupra căreia, suntem sinele ei.
Autor:
Poezia Stingher de
|
