Visul pierdut
În sunet de corn, lumina vieţilor apuse,
Închinătorii zeului mai ard...
Peste pământ coboară cerul,
Sub care luna, sculptată-n albastru,
Oglindeşte uitarea lui mâine.
În muguri de viaţă se deschide pământul,
Ca o clipă înflorind în visare...
Copacul luminii mai sângerează-n frunzele-i de aur
Pământul sterp de nemurire.
Autor: Poezia Visul pierdut de
|