laurii victoriei
Coincid cu mine însumi
Aceşti lauri infiniţi
Ai victoriei ce simpte
Coagulul firesc în minţi
Oglindaţi de faţa simplă
Afiinţei vii din mine
Care zace în tăciunea
A victoriei în sine
Clorul, patimilor mele
Diluiază falsa umbră,
A fiinţei cele rele,
Care zace se preumblă
Inima pulsează răul
Din trofeul care trece
Umilit prin lumea-amară
Delirat de prada rece,
Care-n chină a mea fiinţă
Spre tot răul cel mai rău
Poleit şi de căinţă
Şi spre răul cel mai greu
Care duce spre pieirea
Fulgului tânăr din noi
Închinând spre rău iubirea,
Vieţii vii tiranului,
Care moare singuratic
Şi îi fac să joace ei,
După cum le cântă vesel,
Laurii victoriei.
Autor:
Poezia laurii victoriei de
|
