Nu beau,
Nu cant
Si nu iubesc!...

Sub fosforescenta sumbra

A unui vechi candelabru,

Iata un schelet, o umbra,

Este bardul cel macabruaxxiii.

Ceasul bate miez de noapte,

Si din negre galerii

Se arata-n triste soapte

Ai macabrului copii,

Si s-aude ca de clopot

Un glas surd si subteran

Resunand funebru-n ropot:

Leg an d-an, leg an van d-an!axxiiii

Iar la jalnicul lor cantec,

Glas adanc, lugubre lire,

Din nou naste ca din pantec

Si incepe sa se-nspire.

Harfa lui macabra-nstruna

Si toti mortii se desteapta,

Iar baietii impreuna

Stau uimiti, de-i vis ori fapta.

O sublima-mprovizare

Cu accent suprauman:

„Unde-i vremea noastra oare?

Leg an d-an, leg an van d-an!

Am ajuns acum eu, bardul

Simbolist al omenirii,

Sa ma uite bulevardul

In caverna parasirii!

Cincinate! Cincinate!axxivi

Si tu, Mirceoaxxvi! Dus ni-i vacul!

Unde flori au fost rimate

Rasarit-a azi spanacul!

Caci invins-aBalamucul -;

Fiica Romei e nebuna! -;

SiMaimuta siCiubucul

Si-au dat mana impreuna!

Dar veni-va timpul

Gropii mele sa se-nchine:

Tara va deshide-Olimpul