| cand ai plecat mi-ai lasat doar o umbrela de tinichea, o funie roz si o punga pe care era marcat simbolul firmei la care lucrai tu 
 
 
 
 
 miercuri, 30 septembrie 1987
 
 m-am nascut faceam deja 10 luni de gestatie
 ma inecam in propriul suc
 acela care trebuia sa imi dea viata
 nu sa incere sa mi-o ia
 e clar
 stiam ce ma asteapta
 asa ca mi se parea o tampenie
 viata asta
 
 
 ieri, pe la pranz
 
 faceam amor cu ideile
 cu frunzele
 ploaia
 imaginile mortii
 unde si cand vroiam
 pe o lespede in cimitir
 la o cafea
 pe internet
 la munte
 oriunde imi venea cheful
 aveam nevoie
 doar de un pix si o hartie
 
 
 azi, dimineata
 
 te-am vazut cum impachetai mi se inecasera sinusurile si ma dureau ingrozitor incepusem sa plang si la intervale scurte de timp imi trageam cu zgomot nasul astfel incat sa ma auzi si sa imi oferi o batista
 
 
 azi, la pranz
 
 din Calea Lactee
 am furat doua stele
 le-am pus intr-un sac de panza
 pana acasa
 unde am inceput sa le storc
 (spasmodic
 pana la epuizare)
 si sa le beau
 
 
 azi, seara
 
 din intamplare e ziua mea
 e tot miercuri
 mi-ai spus un la multi ani
 schizofrenic
 si ti-ai lipit buzele de
 fruntea
 nasul
 ochii mei
 ai plans putin
 te-ai dat de trei ori peste cap
 si-ai devenit o iluzie
 care s-a asezat in parul meu
 apoi celalalt tu
 acela fizic
 a luat trenul
 cu destinatia Bucuresti
 salamandre
 tort
 cadouri
 astea sunt doar nimicuri copilaresti
 acum tot ce conteaza
 e biletul de intors
 de pe care nu am apucat sa citesc
 ziua si ora
 asa ca
 nu o sa stiu cand sa vin
 sa te iau de la gara
 
 
 
 
 |