cand ai plecat mi-ai lasat doar o umbrela de tinichea, o funie roz si o punga pe care era marcat simbolul firmei la care lucrai tu
miercuri, 30 septembrie 1987
m-am nascut faceam deja 10 luni de gestatie
ma inecam in propriul suc
acela care trebuia sa imi dea viata
nu sa incere sa mi-o ia
e clar
stiam ce ma asteapta
asa ca mi se parea o tampenie
viata asta
ieri, pe la pranz
faceam amor cu ideile
cu frunzele
ploaia
imaginile mortii
unde si cand vroiam
pe o lespede in cimitir
la o cafea
pe internet
la munte
oriunde imi venea cheful
aveam nevoie
doar de un pix si o hartie
azi, dimineata
te-am vazut cum impachetai mi se inecasera sinusurile si ma dureau ingrozitor incepusem sa plang si la intervale scurte de timp imi trageam cu zgomot nasul astfel incat sa ma auzi si sa imi oferi o batista
azi, la pranz
din Calea Lactee
am furat doua stele
le-am pus intr-un sac de panza
pana acasa
unde am inceput sa le storc
(spasmodic
pana la epuizare)
si sa le beau
azi, seara
din intamplare e ziua mea
e tot miercuri
mi-ai spus un la multi ani
schizofrenic
si ti-ai lipit buzele de
fruntea
nasul
ochii mei
ai plans putin
te-ai dat de trei ori peste cap
si-ai devenit o iluzie
care s-a asezat in parul meu
apoi celalalt tu
acela fizic
a luat trenul
cu destinatia Bucuresti
salamandre
tort
cadouri
astea sunt doar nimicuri copilaresti
acum tot ce conteaza
e biletul de intors
de pe care nu am apucat sa citesc
ziua si ora
asa ca
nu o sa stiu cand sa vin
sa te iau de la gara
|